adevarul.ro în colaborare cu revista Historia vă prezintă, în saptamâna 14-22 iunie, o serie de materiale si analize atent documentate legate de implicarea armatei române în operaţiunile de război declanşate la data de 22 iunie 1941, la ora 2.20. Pe parcursul acestor zile vom publica în exclusivitate imagini de arhivă din acea perioadă, mărturii şi documente scoase la lumină de reporterii revistei Historia dar şi analize "la rece" ale evenimentelor care au precedat decizia de a sprijini Germania nazistă în conflictul cu URSS. Mult mai multe amănunte veţi găsi în paginile revistei Historia.
Dotarea Armatei române la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial reprezenta, în linii mari, materializarea planului general de înzestrare, aprobat la 27 aprilie 1935 de către Consiliul Superior al Apărării Ţării.
Mai citeşte:
Trecerea Prutului - de la extaz la agonie
Intrarea României în război - o eroare motivată geopolitic
Era Armata Română pregătită să intre în Al Doilea Război Mondial
Ostaşii noştri au trecut Prutul când au dat ordin nemţii!
Planul de reînarmare fusese generat de studiile Marelui Stat Major din anul 1934, condus la acea dată de generalul de brigadă Ion Antonescu[1], studii ce indicau faptul că România nu putea mobiliza în eventualitatea unui război mai mult de 10 divizii complet echipate. Conform celor constatate, existentul în arme individuale acoperea necesarul pentru 31 de divizii; în puşti-mitraliere (13.240) - 20 de divizii; în mitraliere (13.587) - 22 de divizii; în tunuri de câmp - 22 de divizii; în obuziere (160) - 10 divizii. Cu materialul de artilerie grea se puteau constitui doar 2 divizioane de obuziere cal. 150 mm şi 4 divizioane de tunuri lungi, cal. 120 mm. Unica unitate de tancuri existentă avea în dotare 76 de tancuri uşoare, achiziţionate în anul 1919, cu mult sub necesarul de 7 batalioane stabili