In toamna anului 1996, in timp ce incepusem sa rasfoiesc bogata oferta literara a librariei din campusul de la Michigan State University, am descoperit romanele lui Chinua Achebe. Se gaseau nu doar pe rafturile destinate literaturii de fictiune, dar si alaturi de manuale, intrucit unele cursuri foloseau ca referinta volumele lui. intre cartile lui Achebe, un profil aparte are romanul publicat initial in 1958 si intitulat Things Fall Apart. Citiva dintre colegii mei care studiau disciplinele umaniste mi-au confirmat: Chinua Achebe e celebru in intreaga lume, iar opera lui era practic necunoscuta in Romania.

Am citit Things Fall Apart in toamna aceea, cu surprindere si interes. Cu toata diferenta culturala, am avut sentimentul ca parcurg un roman similar primului volum din Morometii, pentru ca problema literara era intrucitva asemanatoare. E vorba despre societatea traditionala din sud-estul Nigeriei, care se dezintegreaza incetul cu incetul, pe masura ce convertirea la crestinism avanseaza, gratie proiectelor sustinute ale misionarilor. Romanul era scris intr-un stil retinut, oarecum arid, tradind doar cu masura o oarecare umbra de regret a autorului fata de vremurile trecute, totul echilibrat de o discreta ironie. Iata, de pilda, cum ne e prezentat personajul principal al romanului, Okonkwo: „Celebritatea lui se baza pe izbinzi personale solide. Pe cand avea optsprezece ani, el si-a onorat satul rasturnindu-l pe Amalinze Pisica. Amalinze fusese cel mai mare luptator, ramas vreme de sapte ani neinvins, de la Umofia la Mbaino. I se spunea Pisica pentru ca spatele lui n-ar fi atins niciodata pamintul. Pe omul acesta l-a rasturnat Okonkwo intr-o lupta despre care batrinii ziceau c-ar fi fost una dintre cele mai aprige de cind intemeietorul orasului lor se luptase vreme de sapte zile si sapte nopti cu un duh al pustiei.“

in lumea aceea, inradac