În finala de la New York, spaniolul l-a învins pe Novak Djokovici, 6-4, 5-7, 6-4, 6-2.
Rafa, au trecut cinci ani şi jumătate! Era un puşti îmbrăcat în tricou verde fără mîneci, cu muşchii bronzaţi la vedere, şi pantaloni pescăreşti albi. Cu plete ce atingeau umerii. O figură candidă, de pe care aproape că n-avea ce bărbieri. O imagine de pirat imberb, amestec de adolescent rebel şi învăţăcel bine crescut. Un ghem de energie, un tip ce putea să alerge şi să reziste într-un meci cînd alţii s-ar fi oprit la sfert. Un forehand uriaş, ciudat de la natură, capabil de efecte nebănuite, de rotaţii încă nemăsurate pe alte rachete. Un fenomen aflat la originile sale. Aşa era Nadal în 2005, la primul său titlu de Mare Şlem, cucerit pe zgura de la Roland Garros.
Din ce în ce mai bun
Au trecut cinci ani şi jumătate şi imaginea s-a rafinat. Părul s-a scurtat vizibil. Muşchii tresar sub mîneca strîmtă a tricoului mulat peste un piept robust. Pantalonii au urcat şi ei undeva, deasupra genunchilor care, în fine, nu mai sînt bandajaţi. Aleargă cu acelaşi nesaţ şi cu aceeaşi frenezie pe teren, uimind cu loviturile lui incredibile. Între timp însă, şi-a construit un rever solid, un slice decent, un voleu competitiv şi, cel mai nou cîştig, un serviciu de temut, ce generează aşi! Acesta e Nadal cel din 2010, an în care a cîştigat trei titluri de Mare Şlem la rînd. Ultimul chiar luni noapte, la US Open, într-o finală întreruptă o dată de ploaie cu Novak Djokovici.
"Nu sînt un geniu"
Era ultimul trofeu major care-i lipsea din palmares. A umplut golul nelăsînd loc de nici un dubiu. Agresiv în joc, puternic, emanînd încredere şi siguranţă, cerebral, viclean pe alocuri, riguros, luptător. Complet. La vîrsta lui, Roger Federer avea doar 6 turnee de Mare Şlem în palmares. El a ajuns la 9, însă nu cifrele îl preocupă. Vrea să fie m