O întreb pe Stefanie Mayr cât de veche crede ea că este reţeta de “Schaumsuppe von der Petersilienwurzel” – adică: supă-cremă de rădăcină de pătrunjel. “A...! Foarte veche! O găteşte şi mama! O găteşte şi bunica! Am crescut cu supa asta!”... Steffi e de-acolo, din împrejurimile Gastein-ului (vechea Gastuna romană, apărată de înălţimile Alpilor austrieci), şi ştie o mulţime de reţete tradiţionale (“îmi place să gătesc, dar mai am încă multe de învăţat”, îmi mărturiseşte ea, “garnisindu-şi” cuvintele cu un râs molipsitor).

Pentru început, aici, la “Aqua”, restaurantul din incinta Alpentherme, în Bad Hofgastein, îmi recomandă tradiţionala supă de rădăcină de pătrunjel (mai mult o spumă, decât o cremă; “schaum”, deh...), cu felii subţiri-subţiri dintr-o carne de vită afumată tot în stil tradiţional şi cu ulei de seminţe de bostan. “Schaumsuppe von der Petersilienwurzel mit Tafelspitzstreifen und Kernöl” este, de fapt, numele întreg al felului de mâncare, adus la masă într-o prezentare rafinată, demnă de un restaurant de 5 stele (asta în ciuda faptul că ne desparte, de centrul de Spa, o simplă fereastră de sticlă, prin care vedem “vacanţierii” înotând în piscinele cu apă termală - una acoperită, cealalaltă în aer liber, cu marginile “tivite” cu zăpadă şi vedere directă la munţii de gheaţă). Steffi – o să vorbim mai multe despre ea într-un alt articol – e cel mai bun promotor al imaginii regiunii Gastein. Ştie o mulţime de informaţii – cultură, istorie, folcor, terapii, turism –, dar mie-mi place mult pentru că mă-ndrumă într-ale bucătăriei locale.

Supa de rădăcină de pătrunjel e cu siguranţă foarte veche. În Evul Mediu, înainte de expediţiile lui Columb, pe vremea când cartoful nu exista pentru europeni, pentru supe-cremă şi piureuri, pentru tocane delicioase, se foloseau foarte mult rădăcinile de pătrunjel şi de păstârnac. Reţetele, prin alte părţi