Nu ma numar printre cei care-l simpatizeaza pe actualul proprietar al Universitatii. N-as avea cum. Stilul lui, in care se amesteca bolovanos vise irealizabile, minciuni si gesturi de o violenta inacceptabila, nu poate prinde decât, eventual, la cei care-l slujesc. La urma-urmei insa, fiecare e liber sa fie sau sa pretinda ce vrea. Personal, ma desparte de el un proces de calomnie in care, neputându-si demonstra aberatiile, are de platit peste o suta de milioane de lei vechi. Plus o condamnare penala pe care o va duce in spinare multa vreme. Toate astea nu ma impiedica sa scriu, am mai facut-o, ca Mititelu are si parti bune. Si-a dorit sa preia echipa si iata ca a reusit. Cu ce pret, vom vedea când se va trage linia. S-a bagat la greu si, cel putin deocamdata, i-a iesit. Drumul de la copilul trist din Boovenii Doljului pâna la, macar pe moment, salvatorul Craiovei merita atentie. Nu cred in balivernele despre Liga Campionilor, despre lupta cu Bucurestiul, despre cele cinci milioane de euro vânturate de PSV Eindhoven pentru „micul Balaci“, despre câte si mai câte... Dupa cum sunt convins ca nu sunt multi suporteri pacaliti cu vorbe goale. Ar fi trist sa va mai lasati pacaliti atât de usor in anturajul unei echipe care in ultimii ani, destul de multi, exact din asta a trait: din vorbe si iluzii. Când Adrian Mititelu isi da ochii peste cap si ochelarii peste frunte, s-ar putea sa para interesant. Dar s-ar putea sa nu fie de ajuns. Vom vedea. Oricum, omul si-a riscat averea, viitorul si ceva pe deasupra pentru a reusi sa spele rusinea. Din ce motive a facut-o, iarasi vom vedea. Dar pentru toate aceste lucruri el merita, macar acum, apreciere. De injuraturi a avut parte dintotdeauna si, in mod cert, va mai avea. Pe de alta parte, in zilele care s-au scurs de la meciul cu Vâlcea pâna alaltaieri, când s-a judecat apelul Astrei, numai in locul lui Mititelu sa nu fi fost! In