Instrumentul de penetrare a constiintei romanilor si de inoculare a noii "iubiri oficiale" fata de inamicul anticrist de la Rasarit a fost Asociatia Romana pentru Strangerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica – ARLUS –, infiintata la 12 noiembrie 1944 in sediul Universitatii bucurestene. Primul presedinte a fost profesorul C.I. Parhon, iar in linia a doua de conducere, organizatia a beneficiat de nume sonore ale intelighetiei mioritice, precum Dimitrie Gusti, Nicolae Bagdasar, P. Constantinescu-Iasi, Dina Cocea, care au girat astfel noua orientare procomunista si prosovietica. Cine ar fi putut anticipa, atunci cand razboiul nici nu se terminase (Germania tocmai avea sa-si surprinda aliatii prin ultimul sau contraatac din Ardeni), uriasul succes de masa al acestei organizatii, care, in decembrie 1946 (cu regele inca pe tron), avea deja 143.000 de membri, in preajma abdicarii fortate a lui Mihai 500.000 de membri, pentru ca in aprilie 1950, Parhon sa anunte 4.200.000 de membri (cam tot atatia cati membri de partid erau in decembrie 1989). In Republica Populara Romana, asa cum anuntase Mihail Sadoveanu, "lumina venea de la Rasarit", „Soarele" fiind simbolul electoral al Blocului Partidelor Democratice la alegerile din 1946, iar ziarul Scanteia fiind oferit spre iluminare zilnic. Din decembrie 1944, ARLUS a editat revista Veac Nou, in paginile careia a semnat cu regularitate parintele Fratilor Jderi, dar si a lui Mitrea Cocor, fostul deputat (1926) si senator (1931) Mihail Sadoveanu, alaturi de N. D. Cocea sau Gala Galaction.
Noua iubire oficiala a mai fost stimulata si prin sarbatori si festivitati special create: in 1946, ziua de 20 octombrie a fost sarbatorita din initiativa guvernului Petru Groza drept "Ziua Prieteniei Romano-Sovietice", care va deveni, in 1947, o "Saptamana a....", iar in 1949 chiar o intreaga "Luna a Prieteniei....", cu intregul