Potrivit Societatii Vegetarienilor din Romania, in tara noastra sunt 72 de vegani. Numarul lor este in crestere, multi nefiind inregistrati oficial.
Isi traiesc viata fara carne, oua sau lactate, fara piele, lana sau blana, fara sapun solid si fara orice alt tip de produs pentru fabricarea caruia a suferit un animal. Nu vor sa schimbe lumea peste noapte, ci doar sa traga un semnal de alarma. Nu sunt o secta si nici membri MISA, desi primesc des astfel de catalogari, mai ales cand impart fluturasi pe strada.
Prefera compania celor ca ei, dar nu o refuza pe a celorlalti. Desi termenul „vegan“, larg raspandit in Occident, nu se regaseste inca in dictionarele limbii romane, cuvantul defineste membrii unei comunitat i care prinde forma si in Romania.
„Abatoarele, niste lagare naziste“
Alexandra Lungu are 22 de ani, este din Bucuresti, si n-a mai gustat carne de la 12 ani. In 2004 a renunt at total si la restul produselor de origine animala, alimentare sau nealimentare. E angajata unei companii multinationale din Bucuresti, voluntara Greenpeace, membra in Partidul Alianta Socialista si in Societatea Vegetarienilor din Romania (SVR).
Momentul „convertirii“ Alexandrei la veganism s-a declansat fara somatie: intr-una dintre zilele lui ’98, tatal sau, angajat la o ferma avicola, a luat-o de manuta si a plimbat-o prin hala unui abator de pasari. Cum au perceput ochisorii ei de copil ce se petrecea acolo? „Pot compara doar cu lagarele naziste. Oribil!“
De a doua zi, Alexandra a refuzat sa mai manance carne, marcata de privelistea miilor de pui ce-si asteptau sfarsitul. Indiferenta si la insistentele mamei sale, medic de profesie, fetita de 12 ani a renuntat astfel sa mai manance „cadavre“.
„Eu nu am gheare si colti“
Termenul de „cadavru“, ca sinonim al carnii, e folosit si de Oana Ruca, o ele
