Sezonul premiilor literare franceze s-a încheiat, lista cadourilor de Crăciun e completă. Printre marii câştigători, Jérôme Ferrari, laureat al Premiului Goncourt pentru Sérmon sur la chute de Rome (publicat de Editura Actes Sud) şi Patrick Deville, care a obţinut premiul Femina pentru Peste & Choléra (apărut la Seuil).

Ce-au în comun Primul Război Mondial, înfrângerea de la Diên Biên Phu şi Predica despre căderea Romei, ţinută de Sfântul Augustin în anul de graţie 410 ? Răspunsul stă într-un aforism de o splendidă banalitate, formulat de cel din urmă în faţa unei armate de credincioşi descumpăniţi de sosirea barbarilor: „Lumea-i ca omul: se naşte, creşte şi-apoi moare.” Dacă Jérôme Ferrari, profesor de filosofie, ţine totuşi s-o reamintească din capul locului, e pentru a face legătura cu incipitul precedentului său roman, Un zeu un animal (apărut tot la Actes Sud în 2009): „Fireşte, lucrurile se termină totdeauna prost”, în existenţa noastră plasată „sub singura autoritate a iluziei”, dar până una alta, fiecare şi-a putut alege propriul drum spre ineluctabil…

Ajuns la o vârstă venerabilă, Marcel Antonetti îşi contemplă prostrat viaţa în care nu s-a întâmplat niciodată nimic. Pe când visa să devină explorator sau ofiţer în armata franceză, nu ia fost dat să asiste decât la trădările mareşalului Pétain şi la destrămarea coloniilor. Întors în Corsica, în satul copilăriei, stă acum cu privirea pironită asupra valizei în care s-a rătăcit un vechi portret de familie datând din 1918: pe figura mamei, în rochie de doliu, înconjurată de cei cinci fraţi şi surori dispăruţi între timp, se citeşte doar „misteriosul chip al absenţei”…

De la un capitol la altul, dezamăgirile protagoniş tilor se ţin lanţ – pe trei generaţii –, iar naratorul îşi face din ele stindard. Când Matthieu, nepotul lui Marcel, student la Sorbona, optează pentru un masterat despre S