După multe ezitări, în sfârşit s-a întâmplat minunea: OTV s-a închis. Neaşteptat, fantastic, uluitor – nu am cuvinte să exprim bucuria ce a năpădit oamenii de bun simţ ai acestei ţări. Sau, cel puţin, aceasta a fost impresia lăsată pe facebook.
Un capitol al istoriei României s-a închis, e timpul să deschidem un altul, care sper să se dezvolte: curăţenia televiziunilor.
Despre nocivitatea televizorului s-au făcut studii, s-au scris cărţi, nu le reluăm concluziile. Cu toate acestea, fiecare ţară are particularităţile ei, iar televiziunile exprimă cumva anumite tendinţe din societate, care pot fi totuşi corectate. Desigur, efortul trebuie făcut în mod susţinut, dar nu este imposibil.
Trebuie să subliniem că există şi televiziuni care instituie modele. Dar, de menţionat, nu pentru public, ci pentru alte vehicule de presă. De ce această opinie? Deoarece privitorul constant de televiziune este în general cu un grad mai scăzut de educaţie şi de forţă financiară, iar multe din situaţiile prezentate de televiziuni îi sunt inaccesibile.
De aceea, ceea ce are rating nu înseamnă neapărat că are şi cei mai puternici membri ai societăţii. Concret, pe un om bogat nu îl va interesa reclama la biscuiţi, dar va fi atent la cea privind automobilele. Un om mai sărman va înghiţi în sec la a doua, şi o va reţine pe prima. În final, economia merge mai bine când se cumpără 50 de automobile, faţă de 50 de pachete de biscuiţi. Iar bugetele pentru publicitate sunt expresia acestei realităţi, ignorate de prea multe ori de cei care conduc televiziunile.
Există o frază devenită celebră: „voi oteviza România”. Mulţi, prea mulţi cred că e adevărată. Ştim cu toţii ce promova în emisiunile sale Dan Diaconescu. Totuşi, microbul ţăţismului şi mahalagismului există în orice loc unde cei 7 ani de-acasă lipsesc. Faptul că D.D. a speculat această caracteristică este excelent, deo