Deja-vu!
Meciul cu Tg. Mures mi-a amintit de etapa 34 din 2008/2009. Ultima. Adversar Poli Iasi. Steaua si Craiova se impiedicasera. Era sansa noastra de a fi din nou in Europa. Era ultimul minut. ULTIMUL! Rapidul ataca furibund poarta celor de la Poli Iasi. O iesire gresita. Djalovici prelungeste o minge cu capul peste portar si mingea e ajunsa in cele din urma de un fundas, care o deviaza in bara!
2012. Lupta la titlu. Tg. Mures a fost surclasata fotbalistic de Rapid. Singura lor ocazie o centrare ce trece pe langa bara din dreapta lui Dani Coman. Daniel Pancu inscrie cu 10 minute inainte de final! Bucuria copiilor din tribuna este fara margini. Bucuria tuturor visiniilor. Giulestiul e viu. Giulestiul spera. Dar, CA INTOTDEAUNA, blestemul se arunca in fata destinului giulestean. Din nou soarta ne joaca o farsa si in ULTIMUL minut (94), la o retragere total neinspirata, Muresul egaleaza.
Dupa un meci BUN! De obicei, nu luam puncte cand jucam slab. Dar asta seara am jucat BINE! Am jucat bine si am pierdut sansele de a castiga un trofeu de care ne este ATAT de FRICA! Incepand cu Razvan Lucescu, care dintr-o tactica psihologica a facut o fobie, aceea de a vorbi de un trofeu (la care AVEA SANSE BUNE!), continuand cu un arbitru care a tocat maruntel meciul, continuand cu neputinta de pe teren, concluzionam sec: Titlul POATE la anul. POATE!
Si din nou vom spera si din nou vom umple stadionul micut si derapanat, pentru ca nu ne pasa de toate astea, ci doar de a pune umarul la o victorie a favoritilor. Si din nou vom privi dezamagiti cand un atacant va lovi bara si vom pierde un trofeu. Dar vom merge inainte. Candva va veni si clipa noastra. Candva.
Pana atunci ramanem cu ratarile COLOSALE ale lui Surdu, cu tactica nefasta de a ne retrage cand suntem in avantaj, cu arbitraje discutabile (vezi meciurile cu Dinamo, Steaua, CFR etc.), cu frica lui
