Astăzi, la Târgul Gaudeamus, va fi lansată, la ora 14.00, „Istoria critică a literaturii române“. Nicolae Manolescu lucrează la această carte de 25 de ani. „Istoria…“ lui Manolescu a fost una dintre cele mai aşteptate apariţii ale ultimilor ani. Criticul ne-a declarat că pregăteşte o nouă carte de memorialistică, „Scrisul şi cititul“. Adevărul: Aţi spus odată că un om are o viaţă, dar, dacă citeşte o carte, are două, dacă citeşte trei, are trei, şi aşa mai departe. Ce v-a determinat să faceţi această afirmaţie?
Nicolae Manolescu: La originea ideii ăsteia stă o observaţie pe care o face, dacă nu mă înşel, Garabet Ibrăileanu, care spune, într-un articol al lui, că niciun personaj real, nicio persoană reală pe care o cunoaştem - nici mama, nici tata, nici iubitele, nici prietenii - nu au în mintea noastră pregnanţa pe care o au personajele de roman.
Îl întâlneşti pe Ilie Moromete sau o întâlneşti pe Madame Bovary, care au o mulţime de particularităţi pe care le afli citind cartea şi ştii despre ele atâtea lucruri, pe care n-o să le afli niciodată despre niciunul dintre apropiaţii tăi. Şi atunci mi-am spus: este extraordinar!
Dacă citesc, am astfel acces la o lume, la nişte persoane, la o psihologie, la un comportament, la o biografie. Iar dacă nu citesc, mă mărginesc cu ce pot să aflu despre unul sau altul stând de vorbă. Or noi, oamenii, suntem impenetrabili unii faţă de alţii. Pe când doamnei Bovary îi cunosc toate amorurile, toate slăbiciunile. Lui Ilie Moromete, toate simpatiile şi antipatiile.
„Istoria critică a literaturii române” pe care o lansaţi astăzi e adusă până în prezent?
Până la anul 2000. Dar nu există scriitorii care au debutat după Revoluţie, decât cu mici excepţii – e vorba de cei întârziaţi. Patapievici, de pildă, sau Ioan Es. Pop. Pe cei care au debutat după şi mai ales