Funcţionarul este amărît. Amărît este Funcţionarul. Vorbeşte rar, cumpănit, îşi alege cu grijă cuvintele. La un moment dat, izbucneşte. „Trimitem documentele iniţiale, drafturile, spre Secretariatul General al Comisiei şi, după un sfert de oră, le au, pe căi informale, toate Reprezentanţele Naţionale. Nu se poate. Ştiam cîte ceva despre interesele naţionale aici, dar în ţara pe care o cunosc cel mai bine, se credea că există un interes comun european, în nici un caz că prioritare sînt mizele naţionale, că scopul general-european este, cîteodată, ultimul pe listă. Dacă ştiam de la început, mă mai gîndeam dacă să mă angajez la Comisie.“
Mic dicţionar: Comisia este Comisia Europeană. Reprezentanţele Naţionale înseamnă misiunile diplomatice (tehnice), care asigură legătura directă între guvernele statelor membre şi Comisia Europeană. Oamenii din Reprezentanţe negociază în numele statului-membru poziţia naţională în privinţa oricărui act emis de Comisie. „Ţara pe care o cunosc cel mai bine“ este expresia obligatorie cînd un angajat al Comisiei vorbeşte despre ţara natală. Este un soi de corectitudine politică. Ei nu au voie să spună „ţara mea“. Se presupune că ei lucrează în numele interesului general-european, nonstop, zi-lumină, şapte zile pe săptămînă.
Aşa începusem articolul. Era vineri seara (da, stimată redacţie, cîteodată mă loveşte hărnicia încă de vineri, aşa să ştiţi). Soţia se uita la televizor şi a nimerit pe TVR 2. Mă cheamă. Bombăn. „Am de scris, ce e la televizor?“ „Taci şi uită-te“ – zice. Mă uit. Emisiunea lui Jamie Oliver. „Exact de emisiuni culinare aveam chef acum“ – îi zic, uşor iritat. „Taci şi uită-te, nu te repezi“ – îmi zice. Tac. Mă uit. Rămîn pe gînduri, semifascinat.
În ediţia respectivă, Jamie Oliver a luat la bani mărunţi... creşterea, reproducerea şi sacrificarea porcilor de carne în Marea Britanie. Demersul
