În cartea sa, "Practica Realizării Sinelui”(Ed. Ram), Yogananda îşi aminteşte o poveste a maestrului său, care se îmbolnăvise destul de serios în vremea primei sale tinereţi şi pierduse enorm în greutate. În această stare de convalescenţă, discipolul de atunci s-a dus la maestrul său. "Aşadar, te-ai îmbolnăvit singur şi acum crezi că eşti slăbit. Dar sunt sigur că mâine te vei simţi mai bine”. A doua zi, discipolul entuziasmat s-a întors la maestru şi i-a spus încântat: ”Astăzi, datorită binecuvîntărilor tale, mă simt mult mai bine”.
Şi maestrul i-a răspuns:” Condiţia ta a fost într-adevăr una destul de gravă şi, deocamdată eşti încă fragil. Cine ştie cum ai să te simţi mâine”? În ziua următoare, discipolul s-a simţit iarăşi foarte rău şi i s-a plâns maestrului; "Mă simt atât de epuizat, încât numai Dumnezeu ştie cum am reuşit să ajung până la tine”. Maestrul i-a răspuns :”Văd că iarăşi ţi-ai înrăutăţit situaţia”..Şi zilele următoare au decurs la fel de mizer, într-o alternanţă boală-sănătate, până când maestrul i-a spus iarăşi:” Ce-i cu tine? Într-o zi îmi spui că eşti bine, iar în următoarea te plîngi că eşti bolnav. Şi nu te gândi că eu sunt cel care te vindec sau te îmbolnăvesc, ci prin propiile tale gânduri pendulezi mereu între boală şi slăbiciune”. Atunci discipolul a întrebat: ”Dacă mă gândesc că sunt bine şi că voi reveni la greutatea mea normală, chiar se va întâmpla acest lucru”? "Prin convingere da, prin îndoieli niciodată”, i-a răspuns maestrul.
Mi-am amintit povestea lui Yogananda în clipa în care o prietenă, care face gimnastică de ceva vreme, a remarcat cu voce tare:” Ştii, mi se întâmplă ceva curios. Pe cântar n-am slăbit deloc, am tot atâtea kilograme, dar mă simt mai slabă, am un sentiment că arăt mai bine”! De fapt, asta-i esenţa îngrăşării, a curei de slăbire, a sănătăţii şi, poate, a tuturor lucrurilor din viaţa noastră. Nu cum su