“Inca de la introducerea monedei euro, am decis să nu integram la nivel european si pietele politice, obiectivul declarat fiind o zona monetara comuna nu neaparat si una politica. Am transferat prin urmare competenţele în materie de politică monetară la nivel european, dar nu si jurisdicţia politicii fiscale şi financiare. Nu este nici un secret faptul ca la crearea UEM nu a existat majoritatea politica necesara si suficienta pentru o politica fiscala şi bugetara comuna”, a spus ieri la Paris, ministrul german de Finante Wolfgang Schauble, cu ocazia decernarii unui premiu in economie.

“Menţinerea la nivel naţional a responsabilitatii pentru politica bugetară şi financiară a dus logic la infiintarea Pactului de stabilitate şi de creştere europeană, al cărui obiectiv a fost şi este acela de a încuraja membrii zonei euro sa-si consolideze competitivitatea si sa urmareasca prin intermediul politicilor fiscale, stabilitatea financiară in sensul stabilitatii monedei.

Asa se face ca întreg teritoriul Uniunii Europene s-a transformat de facto într-o nouă formă de “guvernare” supranaţională – cum arata si Curtea Constituţională Federală- intr-o structură sui generis. Uniunea Europeană a dat naştere la ceva nou, care merge dincolo de conceptul tradiţional de stat-naţiune şi, prin urmare, care reflectă punctul de vedere al instituţiilor politice, al realităţilor şi provocărilor secolului 21, inclusiv globalizarea.

Dar un lucru este clar: cu turbulenţe în curs de desfăşurare din zona euro, am ajuns la un stadiu în care simpla trimitere la rezultatele obţinute pana acum nu mai este convingătoare.

Am ajuns la un stadiu în cazul în care în mod clar – mai clar decât până în prezent – ar trebui să abordam urmatoarele intrebari, carora sa le si raspundem: Ce poate şi ce trebuie să facă Europa? Ce nu poate sa faca si ce nu trebuie sa faca? Ca