Poporul român se poartă ca o femeie afectată de retardul unei adolescenţe întârziate sau, mai direct spus, cu riscul de a fi mustrat de naţionaliştii de ocazie, ca proasta satului. Se îndrăgosteşte constant de câte un flăcău, priveşte la el ca la Făt-Frumos, îi dăruieşte trupul şi sufletul. Apoi, după nopţi de tăvăleală fierbinte în şura de fân şi promisiuni de fericire şi bunăstare şoptite dulce şi viclean sub clar de lună, se trezeşte părăsită, ignorată, ba chiar şi bătută un pic de fostul Făt-Frumos. Proasta satului stă şi plânge, fără să reacţioneze întru apărarea onoarei pierdute, şi se împacă repede cu soarta. Îşi suflă mucii şi pleacă în căutarea altui cuceritor de inimi sensibile, că e plin satul de flăcăi voinici şi dornici de drăgosteală. Poporul român este veşnic neconsolat şi mereu trădat de cei în braţele cărora credea că şi-a aflat liniştea şi bunăstarea. Încep să bănuiesc că îi şi place. În vremea alegerilor prezidenţiale am privit amuzat la certurile dintre susţinătorii celor doi candidaţi. În presă, dar şi la scara blocului, românii îşi susţineau cu patos candidatul favorit. Mogul contra mogul, vecin contra vecin. Apoi, a venit trezirea la realitate. Mogulii s-au întors la afacerile lor. Se negociază discret dosarele penale, se împart, reîmpart resursele, simpatiile politice, susţinerea mediatică. Românii de rând, părăsiţi de Făt-Frumos, văd însă cum li se taie din pensii şi salarii. Totuşi, s-au împăcat şi cu asta. De câteva zile, unii dintre români sunt loviţi, teribilă dramă, de o altă mare dezamăgire. „Televiziunea poporului“ şi-a pierdut vedeta şi patronul. DD zace în arest. Se simţea nevoia, nu-i aşa, de o nouă reprezentaţie de circ. Indivizi ieşiţi din fundătura mahalalelor au fluturat lozinca „Free DD“, mâzgălită neîndemânatic pe cartoane de ambalaj, şi au plâns în direct, la televizor, după idolul lor. OTV a reuşit cea mai mare performanţă d