Deşi nu a mai fost prezent pe micul ecran ca altădată, Mircea Rusu Band este mai activ decât a fost vreodată, trăieşte aşa cum îşi doreşte şi a rămas consecvent dorinţelor sale. "Omul bun şi pomul copt" şi "Iarba verde de acasă", lansate la mijlocul anilor '90, l-au clasat pe Mircea Rusu pe primul loc în inimile românilor. Mâine îşi sărbătoreşte ziua de naştere.
"De ziua mea nu-mi doresc nimic special. Doar să am prietenii aproape. Vechi prieteni din copilărie cu care să stau la un foişor, la un suc, o bere, în linişte şi pace. Cât mai firesc şi lejer cu putinţă. Ca primar, la Band, am fost primit ca un fiu. Am citit şi eu în diferite interviuri pe care le-am dat că sunt mândru de ceea ce fac aici, dar cred că de fapt sunt mai mult bucuros. Mă încearcă pe alocuri şi un sentiment de mândrie, dar aş vrea să se înţeleagă bine nuanţa. Nu este o mândrie a prea-plinului de mine. O bucurie că poţi schimba radical faţa unei comunităţi, aşa te poţi simţi împlinit profesional. Nu sunt rupt de lume, dar se întâmplă uneori să fiu surprins într-un soi de deconectare pe care orice spaţiu rural îl oferă cu generozitate. Socotesc că nu-i puţin lucru, aşa că, păstrând rigorile preocupărilor mele, din când în când găsesc răgazul şi, da, e un privilegiu să stau în iarbă, să mă mai îngân aşa cu vreun apus, cu vreo orătanie de-a vecinului. Le găsesc pe cât de fireşti, pe atât de necesare.
Aş fi vrut să continuu pe plan muzical seria de concerte începute cu Maia Morgenstern şi Ion Caramitru. Mă refer la cele încă opt oraşe pe care le aveam în proiectul nostru şi din păcate nu am ajuns în nici unul din ele. Foarte tare regret şi nu rămâne decât să nădăjduiesc că anul acesta se va întâmpla ca împreună cu trupa şi cu cei doi distinşi actori să ne continuăm periplul. Aş fi vrut să reuşesc să edităm încă un dublu album, pentru că există material pentru asta şi pentru încă
