Probabil că nu puţini bucureşteni au fost şocaţi de apariţia, în ultimele zile, ale unor bannere imense care nu făceau reclamă la nimic. Avertizau, în schimb, asupra multelor lucruri folositoare care s-ar fi putut realiza cu un miliard de euro.

Care miliard? Cel pe care statul nu-l încasează, datorită avântului neobişnuit pe care l-a luat contrabanda cu ţigări, odată cu mărirea – negândită, aş spune – accizelor şi taxelor de viciu aplicate ţigărilor.

Nu vreau să vorbim aici despre nocivitatea fumatului. La urma-urmelor omul are dreptul să decidă asupra existenţei sale şi dacă stăm să ne gândim bine, fumatul nu este mai nociv decât oricare alt abuz: de alcool, de alimente, de medicamente. Fumatul este o realitate cu rădăcini istorice şi eradicarea sa va veni, probabil, odată cu cea a altor „vicii” care ne marchează existenţa. Când – e greu de spus.

Realitatea prezentă este că există un eşantion de populaţie care nu se lasă descurajat de propaganda anti-fumat, de avertismentele sugestive de pe pachetele de ţigări şi nici de preţurile care au devenit prohibitive. În baza acestui eşantion funcţionează o industrie, care asigură locuri de muncă şi varsă taxe către bugetul statului. O singură companie producătoare de ţigarete se înscrie în lista primelor trei contribuabili la buget, cu peste un miliard de euro. Dar – ceea ce este cu adevărat şocant – cam tot atât nu încasează, statul din cauza creşterii alarmante a contrabandei cu ţigări! Faptul că pe zona de est şi de nord se află ţări în care costul unui pachet de ţigări este de până la cinci ori mai mic decât în România constituie un stimulent extraordinar, care a prins complet nepregătite autorităţile române. Dimensiunea fenomenului asupra căruia au avertizat producătorii de ţigări, confruntaţi dur cu concurenţa „neloială” a mafiei tutunului a sfârşit prin a fi recunoscută de autorităţi.

Recent,