Realizat de Sylvain Chomet care a adaptat un scenariu de sertar al lui Jacques Tati, "Iluzionistul" e un film de o incredibilă tandreţe despre iubire, magie şi artă, dar mai ales un omagiu adus geniului lui Jacques Tati. Autorul filmului "Tripletele din Belleville" a găsit formula ideală pentru a face în animaţie echivalentul a ceea ce ar fi făcut, probabil, Jacques Tati dacă ar fi regizat filmul al cărui scenariu l-a scris.

Se pare că acesta a fost şi scopul, orgoliul său artistic reducându-se la ambiţia de a face filmul care i-ar fi plăcut lui Tati. De altfel, cea care a urnit angrenajul a fost Sophie Tatischeff, fiica lui Jacques Tati, care s-a gândit la Sylvain Chomet când a văzut "Tripletele din Belleville" şi a decis să-i dea pe mână scenariul scris de tatăl său în urmă cu 50 de ani.

În primul rând, Chomet face din eroul său, pe nume Tatischeff (care era numele din buletin al lui Jacques Tati) varianta animată a domnului Hulot din filmele acestuia - adică silueta lungă şi frântă a lui Jacques Tati, cu mobilitatea lui accidentată şi expresivitatea corporală antrenată în spectacole de pantomimă.

Noul mediu de expresie pune o ramă suplimentară peste universul cineastului francez cu nedrept de puţine filme, pentru că pe ecran nu îl vedem doar pe domnul Hulot (sau, mai exact, varianta desenată şi animată a acestuia) ci, în acelaşi timp, şi pe domnul Tati (cu varianta sa animată şi desenată, mai ales că îi poartă şi numele).

E un joc de oglinzi în care nu te pierzi pentru că, de fapt, nici nu te deranjează. Şi nu-i dai prea mare atenţie decât, poate, atunci când ecranul de cinema va funcţiona efectiv ca o oglindă (nu spunem mai mult), în cel mai spectaculos (şi mult prea scurt) moment al filmului.

"Iluzionistul", care are toate şansele să fie distins, în 4 decembrie, cu premiul acordat de Academia