De aceasta data, nota distinctiva consta in preschimbarea solutiilor plastice care l-au consacrat anterior. Pentru proiectul in derulare, pictorul adopta instrumentarul graficii, in particular al graficii de carte, mobilizindu-l in directia unui lirism rafinat, convertit iconic. Poezia si grafica, textul si imaginea, litera si linia se regasesc astfel sub semnul unei complicitati inspirate. Daca ar fi sa ma iau dupa semnele inceputului de septembrie, as putea spune ca zilele caniculare ale verii trecute nu au istovit intru totul entuziasmul creativ al plasticienilor ieseni. O prima confirmare vine din partea lui Constantin Tofan - protagonistul expozitiei in curs de la Galeria Dana. De aceasta data, artistul surprinde cu o noua „schimbare la fata", expunind lucrari de grafica, peste 40, aceleasi care, la o scara ajustata, au ilustrat un volum de versuri al poetului Aurel Istrate. Acum citiva ani, Constantin Tofan anunta „desprinderea" de temele figurative in favoarea unei ancorari picturale in abstracto; de aceasta data, nota distinctiva consta in preschimbarea solutiilor plastice care l-au consacrat anterior. Pentru proiectul in derulare, pictorul adopta instrumentarul graficii, in particular al graficii de carte, mobilizindu-l in directia unui lirism rafinat, convertit iconic. Poezia si grafica, textul si imaginea, litera si linia se regasesc astfel sub semnul unei complicitati inspirate. Este cunoscuta afinitatea celor doua genuri, cit si complementaritatea lor expresiva. Versurile lui Nichita Stanescu, cel din Epica Magna de pilda, fusesera stralucit sustinute de crochiurile ilustrative ale lui Sorin Dumitrescu. Adaptate registrului muzical, aceleasi versuri „impresioneaza" inca memoria afectiva a publicului. Nu stiu daca in cazul parteneriatului grafico-poetic de fata textul a preludat imaginea, nici daca aceasta din urma a fost sursa a lirismului poetizat, nici