În primăvara lui 1821, Tudor Vladimirescu a intrat, triumfal, în Bucureşti, pe Podul Calicilor (Calea Rahovei, de astăzi) şi, împreună cu pandurii săi, a stăpânit capitala aproape două luni. Mulţimea a ieşit în stradă să-l aclame. A curs, fără îndoială, şi mult vin, după obiceiul romanesc. La 190 de ani de la mişcarea revoluţionară a lui Tudor, urmaşii săi (oarecum) i-au descoperit "urmele” chiar pe bulevardul care, astăzi, poartă numele celor care i-au stat alături: Panduri. Nu departe de Academia Militară, în timpul lucrărilor pentru amenajarea restaurantului Casa Latină, a fost scoasă la lumină una dintre cele mai vechi hrube ale Bucureştiului medieval şi fanariot. Ea a fost reamenajată, modernizată şi redată scopului său iniţial. "Crama Pandurilor” este, acum, locul unde, în primul rând, se poate bea un vin bun, obişnuit sau de colecţie, dar şi acela în care oaspetele găseşte o mâncare tradiţională românească de calitate. Inaugurarea cramei l-a pus, joi, 20 ianuarie, la grea încercare pe proprietar (Petrică Paraschiv, restaurator ce doreşte să-şi alăture numele de cele ale celebrilor "crâşmari” din Bucureştiul altui veac) –, care a oferit, "urbi et orbi”, un prânz gratuit pentru 1000 de persoane, din care n-au lipsit caşul proaspăt (200 kg), pregătit din 1000 litri de lapte de familia baciului din Fundata-Braşov, Ion Istrate – scoborât în cetatea lui Bucur cu tot cu ceaunul cel uriaş, cu cheag şi toate cele trebuincioase pentru a obţine o brânză adevărată, ca la stână –, precum şi tradiţionala "pomană a porcului”. Nelu Ploieşteanu, formaţia "Etnic” şi trupa "Haiducii” au colorat, artistic, evenimentul, care a continuat târziu în noapte, cu prieteni, vedete şi simpli muşterii. Între pandurii lui Tudor Vladimirescu şi pandurii de azi se întind aproape 200 de ani. Dar, e un semn bun că tot ce s-a păstrat ceva bun de la vremurile de altadată, cum ar fi această cramă