Ca într-o cursă cu handicap, Crin Antonescu a luat deja startul în competiţia în care concurenţii creditaţi cu cele mai bune rezultate vor intra ulterior. Primul va fi Geoană, iar Băsescu va anunţa, probabil, în ultimul moment că e gata să se alinieze (de unul singur) la start. Până când actualul preşedinte va ţâşni din block-starturi, Antonescu va fi făcut deja vreo zece tururi de stadion, iar Geoană vreo trei...

„Graba” noului lider liberal este de înţeles. Are de recuperat procente serioase de şansă. Sunt, în primul rând, procentele partidului său, care se învârt în jurul cifrei 20. Cam unul din cinci dintre alegătorii care se vor prezenta la finele lui Noiembrie la urne va pune ştampila pe numele său, conform sondajelor pre-pre-electorale. Ca să intre în turul doi, Antonescu are nevoie să depăşească, pe linia de sosire, pe unul dintre cei doi contracandidaţi. Este posibil acest lucru? Cum?

În primul rând, crede Antonescu, prin modificarea statutului pe care Băsescu l-a impus funcţiei prezidenţiale. „Preşedintele-jucător” este o aberaţie, după părerea sa, şi rezultatele se văd în pierderea constantă de viteză, pe care o înregistrează actualul deţinător al titlului. Antonescu optează pentru un „preşedinte al tuturor românilor”, nu un preşedinte doar al echipei din care face el parte. „Nu vreau un preşedinte partizan, vreau un preşedinte responsabil” – spune liderul liberal care ştie foarte bine cum s-a repercutat asupra formaţiunii din care face parte patima pentru „joc” a lui Băsescu. Modelul de preşedinte este mai apropiat, tehnic, de prestaţia lui Iliescu: „un factor de încredere, de echilibru, între stat şi cetăţean”.

Cât este de atractivă formula pe care o propune Crin Antonescu? De unde va putea să ia, cu ea, surplusul de votanţi de care are nevoie?

În niciun caz din tabăra lui Băsescu. Fanii acestuia sunt p