După ce au văzut cum a ieşit treaba în Europa de Est, care se află în fruntea manifestărilor crizei, şi după ce au oscilat un timp în interpretarea faptelor şi mai ales în identificarea vinovatului, strategii şi analiştii occidentali se pare că s-au pus de acord: responsabil este creditul în valută!

Dezvoltarea prea rapidă a acestuia ar fi dezarticulat economiile din Est, ar fi generat deficite externe private imense, care, la primele încercări de contracarare, ar fi degenerat în deficite publice nesustenabile, creându-se în zonă vulnerabilităţi extreme, repede sancţionate de agenţiile de rating, ceea ce a complicat şi mai mult problemele.

Creditul în valută este considerat acum vinovatul, de parcă acesta ar fi venit din ceruri şi nu ar fi fost administrat de cineva cu un scop anume. Pentru a evita aiureala incriminării unui instrument în sine, dar şi personalizarea cumva a celor care l-au folosit, cei mai specialişti în formulări demagogice dintre strategii şi analiştii occidentali au numit responsabilul: încercarea (Vestului) de integrare financiară prea rapidă a Estului!

Şi s-a dat şi soluţia: să fie oprit creditul în valută! Ţările din Est sunt acum povăţuite chiar să facă un fel de front comun împotriva creditului în valută, în sensul de a adopta măsuri concertate în această privinţă, iar băncile străine din zonă sunt invitate să se abţină deocamdată de la acordarea de credite în valută!

Sumar, ştie acum şi Grivei despre ce a fost vorba. Vestul nu s-a oferit să fie piaţă pentru Est, ceea ce ar fi implicat crearea unei baze de producţie aici - economie reală cum se spune! -, ci a folosit, pentru înglobarea Estului, o altă strategie, mult mai simplistă, despre care se credea probabil că ar fi mult mai rapidă şi care, oricum, se anunţa mult mai fructuoasă pentru firmele occidentale. Au fost trimise băncile occidentale