Am mai bifat un Crăciun fără comunişti la putere, dar cu amintirea încă vie a acelui Crăciun din 1989, când reprezentanţii Frontului Salvării Naţionale i-au împuşcat pe Ceauşeşti.

Cred că trebuie să dispară şi ultimele trei generaţii ca românii să nu mai fie bântuiţi de acea execuţie ticăloasă, programată de "emanaţi" într-o Zi Sfântă şi menită să confere legitimitate actului de confiscare a revoltei populare. Amintiţi-vă că n-a fost nicio explozie de bucurie în momentul în care s-a anunţat că soţii Ceauşescu au fost executaţi! La scurt timp după vizionarea imaginilor de la Târgovişte, poporul s-a trezit din transă. Ion Iliescu şi ai lui ne-au spus că dictatorii au fost ucişi pentru liniştea noastră. An de an apoi, la fiecare Crăciun, actorii politici emanaţi şi aflaţi la putere s-au arătat grijulii cu liniştea noastră, invocând-o mereu când aveau interes. Pe revoluţionarii cu certificate şi privilegii şi-i făceau aliaţi în momentele de dinaintea comemorării eroilor ucişi în decembrie 89. Tot pentru a fi linişte în ţară... Sfânta şcoală bolşevică!

Duplicitatea preşedintelui Iliescu şi a partidului său îmi amintesc că ne-a indignat şi în pragul sărbătorilor de iarnă din 2001 sau 2002. Atunci, Ion Iliescu a acordat decoraţii echipei radioului "Europa liberă", deşi pe unii membri îi criticase aspru pentru poziţiile lor despre schimbarea regimului de la Bucureşti. Constantin Neculai Munteanu şi Emil Hurezeanu fuseseră deseori tăvăliţi prin mocirla răzbunării feseniste. Ce a sesizat atunci presa şi a amendat? Chiar în ziua în care Iliescu îi decora, afirmând că dă astfel un semnal politic reconcilierii, pe holul Palatului Cotroceni, Emanuel Valeriu îşi lansa cartea în care îi înfiera pe jurnaliştii de la "Europa liberă"!

Parafrazându-l pe Mihai Beniuc, celebrul poet comunist, "toboşarii vremurilor noi" au păstrat tradiţia partidului roşu: în prag de Crăciun