Dacă vrem să fim trataţi ca membri deplini ai UE, trebuie să acceptăm toate regulile, nu numai pe cele care ne convin.
Săptămâna trecută, în cadrul unei conferinţe pe teme economice, Traian Băsescu a lansat câteva mesaje dure la adresa băncilor cu capital străin care activează în România. Preşedintele răspundea astfel unei sugestii a Băncii Naţionale a Austriei (BNA) către băncile cu capital austriac.
Esenţa sugestiei era că pe viitor acele bănci ar trebui să găsească surse de finanţare în ţările unde activează. De exemplu, dacă o bancă cu capital austriac ar dori să crească portofoliul de împrumuturi cu cinci sute de milioane de euro, atunci acea bancă ar trebui să găsească sursa de finanţare pe piaţa din România. Foarte important de precizat este că BNA nu a sugerat nimic în legătură cu moneda în care băncile din România să ofere împrumuturile în viitor şi nici nu a precizat modul cum acestea ar trebui să se finanţeze. Tot ce sugera BNA era să nu se mai folosească capitalul intern al băncilor pentru extinderea de afaceri.
Pentru cei care sunt la curent cu problemele sistemului financiar-bancar, cu noile cerinţe ale BASEL 3, cu preţul din ce în ce mai ridicat al capitalului, o asemenea cerinţă venită din partea unei bănci centrale nu ar trebui să surprindă. Este clar că motivaţia a fost una strâns legată de dorinţa BNA de a asigura un sistem financiar stabil.
Aceasta este o practică care a fost folosită şi de BNR cu câţiva ani în urmă. În utimele luni ale lui 2008, când România simţea primele efecte ale crizei mondiale, exista o presiune de depreciere a ratei de schimb a leului faţă de euro. Pentru a asigura stabilitatea financiară, BNR a intervenit pe piaţa valutară şi a cumpărat lei, oprind astfel deprecierea cursului valutar, chiar dacă, poate, acest lucru a crescut costul de finanţare a băncilor, în special când era vorba de lei. @N