Sâmbătă, cu trei zile înainte de Crăciun, centrul Salonicului e înțesat de lume care sărbătorește ori se pregătește de marea sărbătoare creștină. Mă plimb agale, căscând ochii în jurul meu, amețit de bogăția de culori – baloane, confeti, jucării - și de sunetele de fanfară. Prin dreapta mea trece, vioi, un domn în vârstă, cărând ceva în pungi de plastic. Se îndreaptă spre promontoriu, unde este un eveniment organizat de municipalitate. Iar el este primarul, după cum aveam să aflu. Se amestecă în mulțime, fără ca cineva să-i ațină calea. E un simplu cetățean al unei metropole cu 1,5 milioane de locuitori, al doilea oraș al Greciei, unul dintre cele mai importante puncte pe harta istoriei omenirii. În ziua următoare, duminică, m-a primit în somptuosul său birou din Primărie, pentru un interviu exclusiv. Impozanta clădire a Primăriei și biroul somptuos sunt realizările vechii administrații. Yiannis Boutaris a moștenit aceste realizări și mărturisește că se bucură de ele, dar caută să schimbe fundamental modul de funcționare al administrației locale. Boutaris este independent politic și complet nonconformist – la cei 70 de ani, poartă cercel în ureche și are tatuaje inclusiv pe mână. Crescut într-o familie care s-a ocupat de viticultură și continuând tradiția, s-a lăsat prea mult furat de pasiunea... pentru produsele de profil. Dar s-a redresat și apoi a intrat în viața publică. A candidat, a pierdut, dar nu a abandonat. La alegerile din 2011, sfidând sondajele, a câștigat alegerile locale. Acum se bucură de popularitatea omologului Sorin Oprescu, la București. Omolog cu care a legat o amiciție pe care intenționează să o valorifice în interesul celor două comunități. În preambului interviului i-am solicitat asistentei domnului Boutaris un Cv al edilului. Îl studiam când a intrat în birou și, observând asta, deschide discuția cu o precizare pe care o consideră importantă: