După aproape doi ani de parazitare a Ministrului de Externe, unde n-a fost în stare să găsească soluţia unei coabitări între îndatoririle sale faţă de şeful de guvern şi de partid şi umorile prezidenţiale, Mihai Răzvan Ungureanu s-a întors la Viena, pentru a face faţă enormelor responsabilităţi pe care le implică poziţia sa în cadrul SECI - o instituţie fantomatică, rămasă de pe vremea conflictului din Balcani, cu sarcini neclare, dar foarte bine plătită. Putea fi şi mai bine, dacă manevra pe care a făcut-o pe ultimii metri ai mandatului său Ungureanu ar fi ţinut şi i-ar fi păcălit pe membrii Comisiei de Politică Externă de la Parlament. Nu numai că ministrul a avut grijă să-şi păstreze timp de doi ani postul intact, cu cheltuieli nejustificate (avea sediu, secretară şi şofer, dar n-avea activitate de nici un fel), dar a mai şi promovat o hotărâre de Guvern prin care-şi majora retribuţia la vreo 10.000 de euro pe lună, sumă pe care nu şi-o mai permite nici un oficial român. Ei bine, pentru o astfel de măgărie, căci nu poate fi numită altfel, blândul premier Tăriceanu i-a promis - ca să-i fie „exilul” mai uşor - că-i va da primul loc pe lista candidaţilor liberali la europarlamentare. Aici mă văd nevoit să mai fac o paranteză care completează profilul acestui arivist de marcă: Ungureanu a devenit membru al acestui partid dintr-o adâncă convingere, a doua zi după ce un concurs de împrejurări fa-vorabile a făcut să fie nominalizat pentru funcţia de ministru de Externe. Dealtfel, după ce-a fost remaniat, a şi demisionat din PNL, pe motiv că funcţia la care se întorcea nu-i permitea să fie aparţinător de un partid.

Fierberea politică din ultimele zile a adus pe tapet şi europarlamentarele. În timp ce partide ca UDMR sau PNG şi-au stabilit deja listele, cu capi cu tot, celelalte aşteaptă. Într-o expectativă dubioasă este şi PNL-ul. La o recentă reuniune, liderii săi