Victor Ponta a declarat că PSD va solicita preşedintelui Băsescu organizarea unui referendum privind măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare. Bună ideea, dar ce întrebăm? Pe unde s-a încercat, democraţia directă în materie de măsuri economice a cam eşuat, vezi cazul Californiei - statul american cu cei mai bogaţi oameni şi cele mai falimentare finanţe publice. Californienii votează de câţiva ani în referendumuri locale ba scăderi de impozite, ba creşteri de cheltuieli, iar petrecerea e pe cale să se termine cu o mare mahmureală şi acolo.

Deci ce întrebăm poporul? De unde tăiem sau de unde creştem? Am putea întreba: „Care să fie valoarea punctului de pensie". Să crească? Să crească. Sau să întrebăm oamenii cât ar fi dispuşi să plătească pentru a creşte punctul de pensie? Nu e greu de calculat. Punctul de pensie s-a dublat între 2006 şi 2008. Tot atunci a început şi deficitul bugetului de pensii şi am început să transferăm bani de la bugetul de stat. La început câte un milliard de euro pe an, acum sărim de două miliarde. Dar nu prea poţi să pui întrebări cu miliarde la referendum.

Am putea să întrebăm doar salariaţii cât sunt dispuşi să plătească pentru pensii. Asta ar fi simplu. Avem aproape un salariat la un pensionar. Aproape, am zis, dar haideţi să pretindem că scorul este 1 la 1. Deci fiecare salariat plăteşte câte o pensie. Întrebăm aşa: „Cât sunteţi dispuşi să plătiţi pentru fondul de pensii?". Procentajul care iese devine contribuţia obligatorie la fondul de pensii. Şi nu mai plătim suplimentar de la buget. Lăsăm apoi un guvern PSD condus de premierul Victor Ponta să împartă banii.

Am citit un editorial furios despre pensii, scris de un intelectual. Genul de intelectual cu principii multe, înalte şi fără nici o idee despre cum funcţionează sistemul în practică. Omul spunea acolo că scăderea pensiilor este un atac la proprietate, pent