“O, Charlie Chaplin, înger vagabond / Hai, bătrâne, vino de sub orizont. / O, Charlie Chaplin, hohot interzis / Redeschide teatrul ce ni l-au închis!”. Acest refren a fost lansat în 1978, de Victor Socaciu şi Adrian Păunescu. Cât de actuale sunt cuvintele poetului! “Râdeţi, râdeţi, râdeţi, râdeţi, cu pământ cu tot/ Până când vă mai suportă ultimul Charlot./ Nu de el când râdeţi, râdeţi, râdeţi voi de voi,/ Că sunteţi grăbiţi şi cinici şi inculţi şi goi./ Charlie Chaplin calcă-n dodii cu pantofi strâmbaţi,/ Hohotiţi dar n-aveţi ştire voi ce strâmb călcaţi./ Face el cum face raţa şi e caraghios/ Dar ce cârduri mari de raţe trec în sus şi-n jos”. Vă vine să credeţi că “Charlie Chaplin” a împlinit 30 de ani!? Piesa cu care Victor Socaciu a încântat generaţii şi generaţii de iubitori de folk s-a născut pe vremea când mulţi dintre noi nici nu eram. Melodia a rezistat, ba mai mult, a fost şi este cerută la fiecare recital al artistului şi e la fel de proaspătă şi astăzi: “Nu mai sunt deloc parale, casierii, trişti,/ Astăzi dau autografe, nu bani la artişti./ S-au născut prea mulţi pragmatici, muzică nu pot,/ Hai, Pământ, reaminteşte-ţi că ai fost Charlot!”
POVESTEA CĂNTECULUI. Cine a fost Charlot ştim cu toţii. Dar de multe ori ne-am întrebat cine era “şoferul cu leafă mică şi cu mult umor” despre care se vorbeşte în versuri. “Un şofer cu leafă mică şi cu mult umor / Mi te-a readus în minte ca pe-un luptător./ Că ai fost al celor simpli şi al lor rămâi,/ Peste toată lumea veche hohotul dintâi”. Ne-a lămurit chiar Victor Socaciu. Iată povestea cântecului, spusă de artist: “Eram la Cenaclu, în 1978. Unul dintre şoferii noştri, nea Mihai, ne-a sugerat să scriem un cântec despre Charlie Chaplin. Deoarece era considerat omul celor mulţi, celor simpli, un actor care a luptat pentru cei săraci. Adrian Păunescu a scris textul, eu muzica, şi chiar a doua zi l-am lansat la
