„Cruciada Contimporanului“. Constructivism şi integralism. 1920-1930 Primul Război Mondial va determina mari schimbări geopolitice şi de mentalitate, va radicaliza spiritele. Configuraţia Europei se schimbă, apar state noi în Europa Centrală şi de Est, Rusia se transformă din imperiu autocrat într-un stat bolşevic, în timp ce România devine România Mare, cîştigînd provinciile locuite de români, Transilvania şi Basarabia. Modernismul va suferi la rîndul său transformări esenţiale. Artiştii care vor constitui coloana vertebrală a mişcării de avangardă – precum Marcel Iancu, M.H. Maxy, Miliţa Pătraşcu, Mattis Teutsch sau Corneliu Michăilescu – revin din străinătate în primii ani ai deceniului al treilea şi participă la ceea ce s-a numit generic „cruciada Contimporanului“, respectiv acţiunea de constituire şi de promovare programatică a mişcării moderniste în toate straturile culturale şi categoriile sociale1. Cel care a avut perspectiva vizionară a deschiderii societăţii româneşti spre „arta nouă“, spre arta de avangardă topită într-un modernism temperat, care va marca deopotrivă urbanismul, artele plastice şi artele decorative a fost Marcel Iancu. Artist cu preocupări multiple, spirit cu adevărat renascentist, Iancu a fost un mediator de talent între formulele experimentelor extreme ale dadaismului, constructivismului şi publicul încă lipsit de o educaţie vizuală adecvată. Om de cultură, cu prietenii solide şi mereu informat, el a avut o activitate formativă impresionantă. Prin conferinţe, expoziţii personale şi de grup, cronici şi interviuri, scenografie sau ilustraţie de carte şi, nu în cele din urmă, prin proiectele sale de arhitectură funcţională, care au modelat aspectul provincial al Bucureştiului, Marcel Iancu a militat pentru o „internaţională“ sui generis a artiştilor care să construiască lumea nouă de după război. Împreună cu Ion Vinea şi cu M.H. Max