Dacă ultima perioadă demonstrează o adevărată „ofensivă diplomatică de efect a României, prin intermediul guvernului său”, după cum ne explică „jurnalişti” fideli sau plătiţi, ori diferiţi „oameni politici” exaltaţi, măcar că unii sunt – din păcate, parlamentari – realitatea e mai altfel decât ne prezintă aceştia.
Devine necesar să educăm mai mulţi oameni în sfera relaţiilor internaţionale, deoarece superficialitatea, reaua-voinţă şi prostia din ce în ce mai manifeste blochează conturarea în spaţiul public a unor tablouri clare, atât de necesare în contextul actual şi mai ales viitor.
Pentru a califica „ofensiva diplomatică” începută în ultimele două luni de la palatul Victoria, trebuie să recurgem la un simplu proverb, pe care îl regăsim în fiecare ţară: cu o floare nu se face primăvară!
Tradus în limbajul folosit de oameni serioşi, el înseamnă că un efort, odată întreprins, nu trebuie să fie realizat doar o dată, ci trebuie perseverat în cadrul său, astfel încât, printr-o mai bună organizare şi muncă încrîncenată, să producă rezultate care să reziste şi primei ploi mai puternice.
Printre zonele pe care inclusiv şeful guvernului le-a abordat a fost şi China. Despre celelalte zone putem scrie, dar nu neapărat acum. China este însă un subiect mai puţin tratat în presa noastră altfel decât prin prisma prieteniei, uimirii sau ideologiei: „uite, câte au putut să facă comuniştii aştia, cu care de altfel suntem aşa de buni prieteni”. Comentariile de pe forumuri sunt mult mai diverse ca abordare, şi de multe ori mai profesioniste.
China este astăzi un subiect pe care trebuie să îl incluzi în orice ecuaţie geopolitică, indiferent în ce colţ al lumii ai fi, iar Bucureştiul trebuie să acorde mai mare grijă gestionării relaţiei cu Beijingul, deoarece inerţiile nu sunt folositoare, iar competiţia globală elimină repede de pe orice listă de priorităţ
