Alexandru Butuc, un taran din Haret, calcat de tren in urma cu noua ani si ramas fara ambele picioare, traieste dintr-o pensie de fost CAP-ist. omul nu are bani sa ajunga la comisia pentru persoanele cu handicap Alexandru Butuc, de 80 ani, din satul Haret, nu a cerut cine stie ce de la viata. De aceea poate ca nici nu a fost rasfatat. Dupa ce a muncit pamintul CAP-ului s-a ales cu o pensie de 380.000 de lei. Din acesti bani a ramas singur sa-si intretina fiica, Dita, majora si ea, dar fara vreun serviciu stabil. Ajuns pensionar, mai facea si el pe unde putea cite-un ban, ca viata era grea si abia se descurcau. Obisnuit cu munca la cimp, a trudit in continuare la sapa sau coasa, indiferent unde i se cerea. In spatele casei avea o gradina de vreo jumatate de hectar. Primavara mai punea niscaiva porumb pentru cele citeva gaini din curte. Cind mai era ceva timp, isi mai prasea rindurile de buruieni, ca nu avea bani sa dea ingrasaminte. Si olog, si sarman Cel de Sus nu s-a indurat nici macar de batrinetile lui mohorite si in 1995 a ramas fara ambele picioare. Era in gara Marasesti si a incercat sa se urce intr-un tren personal ce urma sa-l duca acasa. Pentru ca era aglomerat, l-a imbrincit lumea si s-a trezit agatat de tren. De atunci viata i-a devenit un iad. Dupa ce a iesit din spital a incercat sa-si reia munca, dar lucrurile devenisera ingrozitoare. La inceput il dureau rau cioturile si nu se putea obisnui cu suferinta. Cel mai greu ii era toamna cind era umezeala si ploaie. Apoi se obisnuise cu durerea si stia cum sa se calmeze. Isi facuse doua minere de lemn cu care incet-incet invatase sa se deplaseze peste tot. Daca fata nu era acasa, trebuia sa se tirasca chiar pina la fintina de la trei-patru case mai departe. Acolo astepta pina cind aparea vreun consatean mai milos si il ajuta macar sa-i umple galeata goala si sa-si potoleasca setea. Acum fata si-a gasit si ea