Mi-au dat combinezon, mănuşi, cagulă, cască şi locul copilotului. Eu mi-am fixt centura - ei au ajustat-o şi mi-au asigurat casca, să nu-mi rup gâtul. Astfel ancorat, am început să privesc interiorul Citröen-ului C2 R3 al lui Cristian Rus: volan foarte mic, display digital pe care descifrez doar kilometrajul şi turaţia. Bancheta, plasticul bordului, tapiţeria, carpetele, scaunele originale au fost considerate inutile sau periculoase pentru o cursă de raliu, aşa că au fost eliminate. Maşina are cage, extinctor care se poate activa atât din interior cât şi din exterior şi, evident, scaune sport.
Primim acordul să plecăm la linia de start, iar Cristian îmi explică fiecare mişcare pe care o face şi ce scop are. Sibianul Cristian Rus, de meserie grafician Photoshop, este cel mai nou membru al echipei Rompetrol, în care evoluează şi campionul Bogdan Marişca. Copilotul său este Carmen Poenaru, dar pentru moment eu îi ocup locul. Şi pornim. Cursa este o înlănţuire de senzaţii: ba că suntem prea înclinaţi, ba că o să cădem de pe drumul pietruit sau o să rămânem suspendaţi, curbele sunt luate în derapaj controlat, se aude cum pietrele lovesc scutul de 5 cm grosime al maşinii, praful se ridică. Trebuie să mergem pe urme, altfel maşina este aruncată în exterior, iar asta înseamnă abandon.
Maşina de 160 de cai putere accelerează periculos de repede, pneurile de 4000 de euro se lipesc de pământ, benzina arde în interiorul motorului, pe ţeava de eşapament ies flăcări, sunetul maşinii este extraordinar, fizica nu mai este doar o materie pe care o făceam în liceu, acum simt fiecare forţă G, încep să simt maşina, încep să înţeleg de ce nu cu toţii suntem făcuţi pentru a pilota o maşină de raliu şi conştientizez că nu mă mai joc pe un simulator, ci sunt ancorat bine de scaunul din dreapta. Cristian pregăteşte maşina pentru o curbă strânsă care are mai mult de 120 de grad