Scenă din Amadeus de Milos Forman

26 decembrie 1770. Succes colosal la Teatro Reggio Ducal din Milano, strămoşul Teatrului Scala, cu opera "Mitridate" a tânărului compozitor de 14 ani Wolgang Amadeus Mozart.

Nu era prima operă scrisă de el şi, desigur, n-a fost nici ultima. Din fragedă copilărie până la ultima suflare, Mozart a compus pentru scenă. Şi-a construit nemurirea din 22 de drame muzicale.

La vârsta la care băieţii aleargă cu cercul, el mergea la teatru, asculta, cânta şi compunea arii. 24 de ani separă primele încercări de "Flautul fermecat", cea mai lungă perioadă de timp rezervată de vreun compozitor operei.

Chiar în pauzele dintre "Regele păstor" şi "Idomeneo", apoi dintre "Răpirea din Serai" şi "Nunta lui Figaro" nu se gândea decât la operă. Scrisorile lui trădează dragostea nebună pentru arta lirică, prin care Amadeus se deosebeşte de tatăl său sau de Haydn. Marii compozitori germani ai epocii compuneau operă la comandă sau de nevoie. El se pasionează pentru un detaliu al intrigii, pentru o acută celestă sau un tril.

O legendă, un mit

Alături de Nannerl, cu care făcea adesea muzică

În 1762, familia Mozart vizitează Viena, ajunge la München, la Ludwisburg, unde îi aştepta seniorul operei seria, Niccolo Jommeli. Un an mai târziu, micul Mozart descoperă, la 7 ani, Parisul şi Versailles şi se îndrăgosteşte iremediabil de opera franceză. În anul următor soseşte la Londra, locul fermecat al operei seria, graţie mai ales vestitului castrato Giovanni Manzuoli, despre care compozitorul şi istoricul muzical Charles Burney scria: "Cea mai puternică şi mai cea mai emoţionantă voce după Farinelli". Cântăreţul îi dă câteva lecţii micului geniu, care îl va preţui întotdeauna. Există ceva din Manzuoli în Donna Anna, în Fiordiligi, în Sesto. De la "Mitridate" la "Clemenţa lui Tito" bel canto rămâne arbitrul eleganţei în muzica m