Acum cateva saptamani, un cunoscut realizator de documentare de calatorie de pe un post TV specializat a vizitat Bucurestiul, impreuna cu echipa. Dupa ce a fost placut surprins de gastronomia si ambianta catorva locuri gen Hanul Berarilor, prezentatorul si-a gasit o indeletnicire curioasa: numaratul statuilor din oras. La un moment dat, a conchis: 'Da, sunt foarte multe', scrie Iulian Comanescu, pe blogul lui.
Unde e Bucurestiul intr-un top al oraselor, dupa numarul de statui? Internetul e plin de liste, dar nu am gasit ceva asemanator. In lipsa statisticilor, pot presupune doar ca statuile din Bucuresti fac impresia de 'multe' fiindca arata o nevoie de legitimare istorica. Nevoie care, la noi, se vede si intr-o ciudata caracteristica a monumentelor: spre deosebire de ale altora, ale noastre incep la un moment dat sa se miste, la fel ca actorasii poleiti sau pictati in alb care au inceput sa-si faca veacul si prin Centrul Vechi. Si, mai mult, pleaca la plimbare. Mihai Viteazu si compania la Casa Poporului
Stiti, probabil, la cine sau la ce ma refer. Acum vreo doua veri, i-am pozat pe Heliade, Mihai Viteazu, Gheorghe Lazar si Spiru Haret, in fata la Casa Poporului, magaoaia pe care politicienii romani au gasit de cuviinta s-o foloseasca in chip de dispozitiv de legitimare. Cele patru personaje au, bineinteles, un aer de pitici emfatici, de opereta, la poalele monstrului. Am donat poza pentru un afis de colocviu de la Muzeul Taranului Roman. Mai multi dintre prietenii care au vazut-o m-au intrebat daca am 'photoshopat-o'. Efectul vizual e atat de puternic, incat nu le-a venit sa creada, desi se scrisese si se vorbise prin presa destul despre faptul ca statuile fusesera mutate acolo.
Acum, cei patru s-au intors la locul lor, dar pe platforma oribila de beton pe care o stiti. Nu sunt insa un caz izolat. Despre Lupoaica stim ca a fost pe la Romana, dar
