CIORNE
Fiecare naţie, cu particularităţi de mimică sau pigment, cu pistrui pe suflet, care o deosebesc de alta, cunoaşte şi cazna, genetică poate, a monştrilor. Procentul de monştri e şi el variabil de la un neam la altul. Noi, românii, trăim, se pare, vremea blestemată în care procentul de monştri a crescut. Fiinţa naţională trebuie să se cutremure şi să-şi ia măsuri. Iată cele două nenorocite fapte care mă îndeamnă, luni dimineaţa, să aştern pe hîrtie aceste interogaţii.
CIORNE
Fiecare naţie, cu particularităţi de mimică sau pigment, cu pistrui pe suflet, care o deosebesc de alta, cunoaşte şi cazna, genetică poate, a monştrilor. Procentul de monştri e şi el variabil de la un neam la altul. Noi, românii, trăim, se pare, vremea blestemată în care procentul de monştri a crescut. Fiinţa naţională trebuie să se cutremure şi să-şi ia măsuri. Iată cele două nenorocite fapte care mă îndeamnă, luni dimineaţa, să aştern pe hîrtie aceste interogaţii.
O asistentă maternală din Bistriţa-Năsăud pe care, ca vecin, o puteai saluta cu "sărut mîna, doamnă", a torturat şi ucis bestial, prin metode care fac să pălească tehnicile Inchiziţiei, un copilaş de patru ani. Copilul a fost ars cu ţigara, urmele acestor înscrisuri ucigaşe găsindu-i-se pe tot corpul. I-au fost tăiate organele genitale şi urechea, cu o forfecuţă de unghii. Bestia cu fustă şi-a încheiat misia de "asistare maternală" prin asfixierea copilului. Ura bolnavă a fost justificată prin amănuntul de pigment al pielii asistatului – copilul era ţigan. Dacă ar fi fost broască rîioasă sau pisică, torturarea unei vietăţi ar fi scandalizat societăţile de protecţie şi ar fi revoltat o lume sensibilă cînd este smuls piciorul unei lăcuste şi apatică atunci cînd este omorît un copil. La noi, un mahăr local, plătit bugetar, declară senin că, în ceea ce-l priveşte, şi-a făcut datoria. Ţipetel