O genă modificată, jucători marcaţi psihic şi un selecţioner care a greşit total partitura au condus la o nouă dezamăgire în tabăra unei naţiuni obişnuite cu succesele.

2006, 2008, 2010, 2012. Mereu aceeaşi istorie. Germania e tot timpul acolo sus, între primele patru. Dar nu mai cîştigă trofee. Sînt deja 16 ani de la ultimul mare triumf, celebrat la Euro 1996. Ce s-a întîmplat?

Altă mentalitate

O posibilă explicaţie se regăseşte chiar în structura primei lor reprezentative. Exemplu, titularii semifinalei cu Italia. Doar Neuer, Hummels, Badstuber, Lahm, Schweinsteiger şi Kroos sînt germani get-beget. Unui Boateng, Gomez sau Khedira, în schimb, le curge şi altfel de sînge în vine. Ozil e turc, Podolski, polonez.

Ei au modificat "gena" naţionalei. Au dat culoare jocului. Germania nu mai e Panzerul anilor '70-'80. Germania joacă mai spectaculos. Dar, pe de altă parte, acestor "implanturi" le lipseşte mentalitatea de învingător, tipic nemţească, a unui Beckenbauer, Gerd Muller, Klinsmann sau Voller. Şi asta se vede în meciurile cruciale, de totul sau nimic.

Marcaţi de eşecuri

Nemţii au plecat din nou cu coada între picioare de la un turneu final şi din cauza lui Bayern. Principalul furnizor al naţionalei i-a asigurat grosul şi de data aceasta. Opt jucători de top, într-adevăr, dar care au venit la lot profund marcaţi de insuccesele de la club. Învinşi în Bundesliga, în finala Cupei Germaniei şi a Ligii Campionilor. Sau, cazul lui Schweinsteiger, accidentat. Logic şi firesc în astfel de condiţii, nici unul nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor. Ba unii au lăsat chiar impresia că pentru ei, Euro e un chin.

Strategie falimentară

Joachim Low a tot mutat la acest turneu final. Contra Greciei (4-2) a făcut chiar trei modificări în primul unsprezece. Şi-a crezut că-i va surprinde şi pe azzurri, dar a eşuat lamentabil. Odihniţi