Mi se pare normal, in Germania, ca o casiera care a palmat doua bonuri sa fie data afara din firma. Mi se pare la fel de normal, ca instantele de judecata sa pecetluiasca concedierea. N-ar fi prima oara. O vanzatoare care a mancat o portie de prajitura Bienenstich (intepatura albinei) a zburat si ea din spatele tejghelei, in 1984. Nu conteaza valoarea fraudei, conteaza principiul.
Sentinta BonurilorCa-i vorba de 1,30 euro, pe care orice om si firma normala in Germania i-ar trece la „sume derizorii”, n-a interesat intransigentul management de la Kaiser`s Tengelmann, care a concediat-o pe Barbara E., dupa 31 de ani de munca la casieria firmei. Doua instante de judecata au considerat concedierea ca justificata, data fiind „spulberarea increderii” in angajata.
In dosarul Landesarbeitgericht Berlin 7 Sa 2017/08 se mentioneaza ca sentinta tribunalului pe probleme de munca n-are de-a face cu activitatea sindicala a casierei, bazandu-se exclusiv pe dovezile prezentate in proces. Se pare ca Emmely s-ar fi incurcat in declaratii, ca jurnalul casei de marcat si doua colege ar fi dat-o de gol. Asa sa fie.
Derizoriul sumei nu-i relevant. Conteaza insa ca statul de drept functioneaza ca o masinarie ireprosabila. Mai ales cand e vorba de gainarii. „Sentinta Bonurilor” a fost data in doua instante, e definitiva. Ceea ce lumea asteapta, cu infinit mai mult interes, este insa o „Sentinta a Bonus-urilor” de miliarde, incasate de CEO, banksteri si consultanti. Un proces „Emmely”, aplicat cu aceeasi rigoare, faptasilor Crizei 2008. Mai precis, un proces pentru fiecare in parte.
Profitorii de topNe-au aruncat intr-o criza epocala. Lacoma si lipsita de scrupule, infatuata si indiferenta la consecinte si realitate, gasca de jucatori de elita la cazinoul finantelor globale are indrazneala sa-si ceara „premiile de succes”, pe o prestatie de loseri. Ingineriile
