Astfel că brusc, graţie grabei lui Daniel Morar, ne-am dat seama că decizia Curţii Constituţionale a fost un cadou de preţ făcut lui Traian Băsescu.

Ocupată cum a fost cu alegerea noului patriarh, transformată, in dulcele stil romănesc, intr-un moment nu prea diferit de cel al curselor prezidenţiale de la noi şi al curselor de ogari din Anglia, opiniei publice i-a trecut pe la nas un fapt extrem de semnificativ petrecut miercuri, 12 septembrie 2007.

Revenit la Cotroceni după căteva zile de desfătare in patul de la Neptun al Impuşcatului, Intăiul Pacient al ţării a decis intrunirea Comisiei speciale pentru a stabili dacă Adrian Năstase poate fi sau nu urmărit penal.

Cănd se intoarce la serviciu, un preşedinte fie el şi de originalitatea indiscutabilă a lui Traian Băsescu e aşteptat pe birou de o sumedenie de hărtii.

Nu incape vorbă că printre hărtiile de pe biroul lui Traian Băsescu de la Cotroceni se afla şi adresa prin care Daniel Morar, şeful DNA, ii solicita inceperea urmăririi penale a lui Adrian Năstase.

Un şef de stat responsabil nu s-ar fi grăbit să se ocupe de adresa lui Daniel Morar.

Şi asta din simplul fapt că un şef de stat - se presupune - are, la intoarcerea la post, după un anume timp, probleme mult mai importante de rezolvat din perspectiva interesului naţional.

De cum a intrat insă in birou, Traian Băsescu s-a năpustit la hărtia de la DNA pentru a o rezolva pe loc.

Excluzănd ipoteza - nu chiar absurdă totuşi, că Traian Băsescu n-a avut de rezolvat miercuri, intors la serviciu, nici o problemă de interes naţional - , putem presupune că şi-a intrerupt concediul de boală numai şi numai pentru a da curs solicitării lui Daniel Morar.

O presupunere intărită de o altă ştire sosită ieri in redacţii: Daniel Morar a solicitat preşedintelui avizul de ince