Coase de când se ştie, o vreme a cusut după procedura chelim, iar după apariţia goblenului, a devenit un fan al acestuia. Petrică Tocală a fost crescut în spiritul practic, mama sa fiind croitoreasă a încercat să îşi înveţe fiul să fie bun la toate. „Când eram mic, mama lucra acasă şi  mă punea să cos nasturi la hainele pe care le confecţiona. Pâna la vârsta de 14 ani, când am plecat de acasă la studii, am cusut mereu. Poate de atunci mi s-a dezvoltat pasiunea pentru cusut”, povesteşte nostalgic nenea Petrică. De meserie, Petrică este contabil. I-au plăcut întotdeauna cifrele şi se declară mulţumit că încă îi mai folosesc cifrele şi matematica.  A cusut ani la rând după tehnica chelim. „Aveam, la un momentat, în casă foarte multe obiecte cusute în chelim: feţe de masă şi alte obiecte de decoraţiune. Dar s-au demodat. Aşa că soţia mea le-a înghesuit într-un dulap şi acum nu le mai folosim”, spune nenea Petrică cu regret. După apariţia goblenurilor pe piaţă s-a dedicat întrutotul acestora. A ajuns să coase sute de tablouri după diagramă. „Am lucrat ani la rând ca şi contabil şi, probabil,  şi acest lucru a contribuit la dezvoltarea pasiunii pentru goblen. Mi-au plăcut foarte mult cifrele şi matematica, iar acum, de când m-am pensionat, le folosesc la cosut”, mai spune nenea Petrică.

Atelierul din balcon

 Petrică Tocală şi-a încropit, în balconul apartamentului său, un mic atelier în care coase şi montează tablourile terminate în rame paspartout.  Se retrage mereu în colţişorul său pentru a mai  împunge măcar puţin cu acul. Este atât de împătimit, încât, uneori, se trezeşte noptea şi coase la lumina veiozei. „Soţia mă ceartă uneori când nă prinde la cusut noaptea, însă nu mă pot opri. Îmi place foarte mult ce fac” povesteşte Petrică.

Munceşte foarte mult la goblenuri, dar i-ar plăcea să poată să le vândă cum se întâmpla pe vremuri. „