Limitarea numarului de jucatori extracomunitari in fotbalul romanesc reprezinta o discriminare nu prea frumoasa, dar sanatoasa. In privinta comunitarilor, insa, n-avem ce face Pentru reporterii de toate genurile, antrenorul iesean Ionut Popa este un personaj charismatic care ofera tuturor, pe gratis, replici spumoase. Amintitii reporteri sint pusi in incurcatura, nestiind daca omul vorbeste serios sau moduleaza in registrul comic. Si daca, atunci cind se erijeaza in fan al lui Saddam Hussein ori Fidel Castro, nu-l crede nimeni (dar, mai stii?), uneori asemenea modulatii se transforma in veritabile teme de meditatie. Zilele trecute, Ionut Popa si-a dat cu parerea despre modificarile aduse de FRF in legatura cu statutul fotbalistilor straini in Romania. Nimic iesit din comun, are dreptul tot omul sa-si exprime opiniile despre aceasta spinoasa problema, daramite un antrenor atit de apreciat. Ionut Popa n-a fost nici primul, nici ultimul care si-a spus punctul de vedere. Fireste, astfel de opinii sint in strinsa corelatie cu starea gruparilor din care face parte un personaj sau altul. Popa nu este Bergodi, si cu atit mai putin Paszkany, cei care urca dealul Gruia cu carutele pline de fotbalisti portughezi. Iasul nu-si permite sa se foloseasca de amendamentul privitor la fotbalistii comunitari si se uita cu jind la strugurii cei acri ai Europei (acri, nici vorba, mai acri decit ai nostri, dar nimeni n-are pretentii la Henry sau Cannavaro!). Cit priveste cluburile pline cu bani ale Clujului si Timisoarei, au tot interesul sa se amine decizia privitoare la restringerea numarului de extracomunitari, dar motivatia lor este doar in aparenta logica. Iancu, Chivorchian sau Mititelu cer o aminare deoarece au jucatori sub contract, unii dintre ei adusi chiar in aceasta iarna. Numai ca regula Bossman fiinteaza de 12 ani, iar despre integrarea Romaniei cea din 2007 se tot vorbeste d