Sute de piese, de la covoare şi costume populare, până la cărţi bisericeşti, straie preoţeşti şi monede vechi fac istorie în comuna Celaru din judeţul Dolj. De „Vetre strămoşeşti“ se îngrijeşte nu un muzeograf de meserie, ci un profesor de matematică, afl at acum la pensie.

De cum ajungi în satul Marotinu de Jos, din comuna doljeană Celaru, auzi numele lui Victor Ancuţa, un bătrânel plăpând, pentru care viaţa s-a împărţite între familie, şcoală şi muzeu. De acesta din urmă şi-a legat numele acum câteva decenii, când îşi lua în primire catedra de matematică şi era decis să rămână în mintea şi sufletul copiilor aşa cum învăţase de la dascălii săi, ca un mentor care formează caractere şi se implică în şlefuirea educaţiei celor mici.

Click pe poze pentru GALERIE FOTO

I s-a părut mai mult decât potrivit să ducă mai departe efortul făcut cu mult înaintea sa de învăţătorul Marin Georgescu, de a-i face pe localnicii de toate vârstele martorii istoriei neamului şi curgerii timpului. A preluat piesele de muzeu strânse una câte una de învăţător şi soţia sa, Zenobia, şi s-a decis să le înmulţească şi să le aducă sub acoperişul unei instituţii cu ţinută, de care să fie mândrii oamenii locului. Avea euforia tinereţii şi ambiţie cât să mute munţii din loc.

„Nu ştiu dacă cineva dă un ban pe tot ce este aici, eu însă dau o viaţă“, îşi începe profesorul Ancuţa povestea. Îşi aminteşte că a adus obiectele în actualul sediu, o clădire în care la parter funcţionează o grădiniţă, cu 22 de căruţe. Era în forţă şi n-a fost o problemă să care cu braţele chiar şi piesele de mari dimensiuni, iar curiozitatea de a le vedea aşezate într-o cronologie şi un context cerute de orice muzeu l-a pus cu burta pe carte.

Click pe poze pentru GALERIE FOTO

A vrut să ştie, atât cât a fost omeneşte cu putinţă, câte ceva despre f iecare piesă în parte, pent