După 20 de ani de la evenimentele din decembrie ’89, Victor Atanase Stănculescu, general al Armatei Române, se află încă în închisoare. Nimic nu pare să-i impresioneze pe magistraţi pentru a-l elibera. Nici vârsta înaintată, nici lunga listă a bolilor de care suferă, nici timpul scurs de la presupusele lui fapte. Nici măcar ideea că însăşi justiţia se decredibilizează, ţinând în boxa acuzaţilor un bătrânel, pe care, dacă l-ar elibera, numai pericol social nu s-ar numi. Dacă acesta ar putea fi un motiv…
Dar ce mai contează? Victor Atanase Stănculescu nu e Gorbunov, interlopul pe care un simplu glaucom "l-a aruncat" peste gardul închisorii. Nu contează că oricând, potrivit ultimelor investigaţii medicale, generalul Stănculescu ar putea părăsi această lume, riscul cardiac fiind maxim. Nu contează că medicii specialişti care l-au examinat au avertizat că generalul Stănculescu trebuie monitorizat şi tratat în unităţi sanitare de vârf. Probabil că, în cinismul ei, acea comisie de expertiză, care a decis că generalul Stănculescu îşi poate trata cele 12 boli în reţeaua sanitară a penitenciarelor, a considerat-o de vârf! Păi, şi-atunci, Gorbunov şi alţii ca el de ce au scăpat?
În timp ce alţi infractori, adevărate pericole publice, au obţinut întreruperea pedepsei pentru ce te miri boli, generalul Victor Atanase Stănculescu este plimbat prin instanţe şi ţinut după gratii, deşi are 80 de ani şi suferă de nu mai puţin de 12 boli.
Cazul lui Serghei Gorbunov eliberat din închisoare pentru a se trata de glaucom, a adus în atenţia presei cazurile a peste 40 de infractori condamnaţi pentru crime, violuri, trafic de droguri. Într-un cuvânt adevărate pericole pentru societate, dar probabil inofensive pentru instanţe din moment ce i-au eliberat, iar aceştia duşi au fost, că nu s-au mai întors.
Nu de aceeaşi clem
