România va înregistra o creştere de 17% a cheltuielilor directe şi indirecte necesare tratării pacienţilor cu fracturi osteoporotice, de la 468 milioane de euro în 2010 la 537 milioane de euro în 2025.
La nivel internaţional osteoporoza ocupă al doilea loc în lume după bolile cardiovasculare, ca problemă majoră de sănătate publică în condiţiile în care una din trei femei şi unul din cinci bărbaţi cu vârsta peste 50 de ani suferă de o afecţiune osteoporotică, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
În România, numărul de femei şi bărbaţi de peste 50 ani, cu risc crescut de fractură este de aproximativ un milion, din care în prezent sunt trataţi cel mult 20%.
Creşterea medie anuală a cheltuielilor este estimată la 4,6 milioane de euro, sumă care poate fi considerabil redusă prin actualizarea listei cu medicamente de ultimă generaţie care au o eficienţă sporită comparativ cu tratamentul existent.
Costurile directe se ridică la 129 de milioane de euro pentru anul 2010 şi 151 de milioane de euro pentru anul 2025 şi includ tratamentul medicamentos al fracturilor, care reprezintă doar 5% din costurile totale. Diferenţa faţă de costurile de mai sus o reprezintă costurile aferente numărului de ani activi de viaţă pierduţi din cauza dizabilităţii (QALY – Quality Adjusted Life Years). Costurile mai mari sunt cele indirecte - consecinţa creşterii numărului de fracturi de fragilitate de la 94.000 în 2010 la 110.000 în 2025 şi a celor de şold de la 14.000 la 17.000.
„Pe lista medicamentelor compensate, care nu a mai fost actualizată de şase ani, sunt 15 terapii în aşteptare pentru tratarea afecţiunilor reumatologice. Nu doar pacienţii au nevoie de aceste terapii pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii lor ci şi statul datorită reducerii cheltuielilor atât de mari pentru tratarea afecţiunii şi a complicaţiilor”, a declarat Oana Martha Igrişan, direct
