Reper important pentru istoria Clujului, Mănăstirea Franciscană a intrat într-un amplu proces de restaurare. Cu o vechime de peste 900 de ani, lăcaşul de cult are o valoare estimată la 10 milioane de euro.

În proiectul de restaurare, reabilitare şi reamenajare a Mănăstirii Franciscane din Cluj s-au implicat ingineri, arheologi, arhitecţi, chimişti şi biologi.

Istoricul mănăstirii din Piaţa Muzeului începe în secolul al XI-lea, când pe acest loc a fost ridicată o biserică romano-catolică, distrusă însă în întregime de către tătari în 1241, anul marii invazii. În locul ei s-a construit actuala biserică, în perioada 1260-1290, în stil romanic târziu. Călugării dominicani au lărgit biserica în secolul al XV-lea, folosind elemente gotice şi au ridicat o mănăstire, cu sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara.

Alungarea catolicilor de către protestanţi în 1556 a coincis cu schimbarea funcţiunii mănăstirii, în şcoală protestantă, parţial locuinţa reginei Ungariei, Izabella. Odată cu instaurarea dominaţiei Habsburgice, mănăstirea a revenit cultului romano-catolic şi a fost folosită de iezuiţi, până când aceştia au finalizat construcţia propriei biserici şi a colegiului Convictus Nobilium. Biserica a fost cedată franciscanilor în 1725, iar câţiva ani mai târziu aceştia au început o restaurare a monumentului prin care au fost reboltite interioarele în stil baroc şi construit turnul monumental de pe faţada vestică. Mănăstirea era cunoscută şi pentru vestita sa bibliotecă, iar în prima parte a secolului al XX-lea ca sediu al tipografiei “Sfântul Bonaventura”. La începutul secolului al XX-lea a fost restaurată într-o formulă neo-gotică. În perioada comunistă, clădirea a adăpostit “Liceul de Muzică Sigismund Toduţă”, iar din 1990 biserica a redevenit mănăstire.

"Proiectul de restaurare reabilitare şi reamenajare a Mănăstirii Franciscane din Cluj, realizat de A