Se anunta furtuna. Patru insi cu 4X4 pornim in tromba de la Covasna spre statia meteo de la Lacauti: Sorin, Dan, Nelu si eu - cu pofta de adrenalina. Restul colegilor s-a imprastiat prin imprejurimile orasului la vanatoare de subiecte.
Se anunta furtuna. Patru insi cu 4X4 pornim in tromba de la Covasna spre statia meteo de la Lacauti: Sorin, Dan, Nelu si eu - cu pofta de adrenalina. Restul colegilor s-a imprastiat prin imprejurimile orasului la vanatoare de subiecte. E seara de Sanziene, drumul pietruit ni se nazare romantic, trecem prin Valea Zanelor strajuita de brazi inalti si de sine uitate de mocanita. 35 de kilometri ne suna floare la ureche. Pe masura ce incepem sa urcam abruptul mainile prind a se inclesta pe manerele jeepului, inimile ni se strang usor, radem de ne prapadim, dar radem nervos. Pe potecuta cu hartoape incap doar rotile masinii, nici o piatra in plus. Uhhh! Un copac drept in fata. Nelu, la volan, nu se pierde cu firea. Motorul fierbe, miroase-a fum, miroase rau de-am crezut ca am poluat tot muntele, inchid ochii, ii deschid, e bine, urcam, masina inca functioneaza, ne gandim c-ar trebui sa scoatem un reportaj la valoarea masinii, ca sa nu ne dea seful afara c-am stricat-o. Am dintii inclestati, nu pot decat sa ranjesc, grimasa se inmoaie cand Sorin imi arata lipita de-un nor silueta statiei meteo: 1.726 metri altitudine. In sfarsit! Inima mea a scapat de amenintarea stopului cardiac. Ne dam jos din masina. Parca am crestetul lipit de cer, nimic cat vezi cu ochii inainte, doar dedesubt dare albicioase se insurubeaza printre copaci. "Bine-ai ajuns la intalnirea cu cerul!", mi se ureaza. Gazdele noastre ne ies in intampinare. Ne linistim, ne obisnuim cu linistea si cu frumosul care se intinde si dincolo de orizont. Nelu e nervos ca nu prinde nici o retea, e gelos pe Dan care vorbeste la mobil, se uita in jur. Pe varf de munte ve
