Am plecat in 1989 plini de sperante, fara datorii, cu o balanta comerciala excedentara. Parea ca avem un viitor.

Dupa 21 de ani suntem datori vanduti, am pierdut peste trei milioane de cetateni, capitalul romanesc este nesemnificativ in comparatie cu cel Occidental.

Pe scurt, ne-am vandut tara. Si ne-am vandut si cetatenii.

Avem avantajele ca suntem in UE si in NATO, avantaje temporare. In contextul actual devin din ce in ce mai iluzorii. Oricand exista posibilitatea plecarii investitiilor straine. Care deja pleaca si s-au subtiat semnificativ.

Se vorbeste despre exporturi, facute de firme cu capital strain. Cu repatrierea profiturilor prin paradisuri fiscale.

Se vorbeste despre consum ca motor al cresterii, cu cresterea deficitului comercial. Pentru ca majoritatea consumului este din import.

Vorbim despre investitiile Statului. Toti banii investiti de Stat sunt din buzunarul altora. Exista investitii necesare, mai ales autostrazi. Dar bisericile, patinoarele, salile de sport facute cu bani de la Bugetul central sunt aberatii.

Iar autostrazi nu suntem in stare sa facem. Motivele le stim sau banuim toti. Pentru cei 17 kilometri ai centurii Sibiului s-a lucrat timp de 7 ani. Din vremea lui Nastase.

Singura lege care a avut efecte economice pozitive in cei 21 de ani a fost cea care a favorizat IT-ul, si aia de pe vremea lui Nastase. Este singurul domeniu care a excelat, in limitele posibilitatilor, in Romania.

Ce vrem de la viitor? Nu cred ca putem raspunde foarte clar. Dar un lucru este absolut sigur, fara cetateni educati si sanatosi nu vom reusi niciodata. O tara nu poate fi bogata fara clasa de mijloc. Toate limuzinele de lux de pe strada nu inseamna bogatie. Majoritatea sunt facute in urma contractelor cu Statul.

Ne indreptam spre imaginea statelor Americii