N-are charisma aristocratica a lui Federer, e foarte tenace insa mai putin decat Nadal, n-are momente stralucitoare in joc asa cum se intampla in cazul lui Djokovic. Cu toate acestea face parte din asa-numitul “Big Four” de aproape cinci ani incoace, mai précis de la finala disputata la U.S Open in 2008. A stiut sa-si astepte randul si sa explodeze la momentul potrivit si, probabil, cea mai buna decizie a fost aceea de a fi antrenat, de la inceputul lui 2012, de catre fostul mare jucator cehoslovac Ivan Lendl. Pana in acel moment jucase trei finale de Grand Slam fara sa castige set dar apoi a urmat progresul: set luat lui Roger in finala din 2012 de la All England Club, primul titlu de Grand Slam la U.S Open si inca o finala pierduta la inceputul acestui an la Australian Open dar de asta data Nole a trebuit sa munceasca mult mai serios pentru victorie. Marea Britanie a asteptat cu sufletul la gura Wimbledonul iar strategia de neparticipare la Roland Garros s-a dovedit a fi benefica. Parea foarte greu cu Roger si Rafa pe felia de tablou insa ambii au plecat repede acasa, campionul en-tittre e tot mai uzat spre finalul carierei in vreme ce ibericul s-a resimtit logic dupa inca un excelent sezon pe zgura. Mai ramanea de biruit “capcaunul” Nole in finala asteptata de toata lumea dar si de asta data astrele s-au aliniat favorabil, sarbul ajungand in ultimul act stors de energie dupa cel mai bun meci al actualei editii, splendida semifinala cu Del Potro. 6-4,7-5,6-4, a fost mult mai greu decat o arata scorul dar acum nu mai conteaza: ANDY MURRAY e “History man” al britanicilor dupa 77 de ani de la ispravile lui Fred Perry in vreme ce “coach”-ul Ivan Lendl are si el partea lui de satisfactie, trofeul de la Wimbledon e singurul major care-i lipseste ca jucator dupa o cariera fantastica, a trebuit sa se multumeasca “doar” cu finalele din 1986 si 1987 insa acum se poate