Premierele şi festivalurile sînt evenimentele care dau tempoul sezoanelor teatrale în trupele stabile din România. Numeroase, depinzînd direct proporţional de anvergura, priceperea şi ambiţiile organizatorilor, unele reuniuni festivaliere sînt atrăgătoare, au tradiţie, sînt aşteptate; altele, din păcate, nu puţine, se nasc nu din raţiuni estetice, ci mai degrabă pentru ca managerii să aibă ce scrie în rapoartele de activitate. Piatra Neamţ: Teatrul Tineretului s-a mutat la Poliţie Dacă ajungeţi la Piatra Neamţ şi întrebaţi localnicii unde e Teatrul Tineretului, o să fiţi direcţionaţi spre... Poliţie. După deruta iniţială, te dumireşti că, pînă cînd clădirea proprie, în restaurare de vreun an de zile, va fi gata, TT-ul e răspîndit prin tot oraşul, în locaţii de împrumut, la Poliţie e administraţia: direcţiunea, secretariatul literar şi contabilitatea. Un loc... sigur! La intrare, eşti întrebat sever de ofiţerul de serviciu, – „Unde mergeţi?“ –, însă cînd pomeneşti de teatru, vocea se înmoaie, indicînd direcţia: „La dreapta, sub scară“. TT-ul e o enclavă în acest mediu, structurat de uniforme şi reguli, al apărătorilor ordinii, dar odată intrat în perimetrul amenajat pentru funcţionare temporară, simţi deschiderea şi dorinţa de implicare ce definesc trupa pietreană. Cel mai vechi festival de teatru din ţară e cel de la Piatra Neamţ, care s-a reinventat continuu, ţinînd pasul cu vremurile, şi a ajuns acum la numărul 26. Organizatorii nu au vrut să sară peste ediţia din 2011, dorind continuitate şi de dragul reîntîlnirii cu colegii din ţară, şi cu gîndul la propriul public, un public format, fidelizat, care se pricepe şi participă. Fără să se tot plîngă de lipsa scenei proprii, avînd decorurile, costumele şi arhiva împrăştiate prin tot oraşul, iar birourile la Poliţie, stafful de la Teatrul Tineretului a conturat o ediţie specială, botezată „Spectacole mari în mont