Cu Ştefania Niga te poţi întâlni într-unul dintre cele mai frumoase sate din România: Frumosu, judeţul Suceava. Toată lumea îi spune "Buna". Oamenii din zonă, şi nu numai, o cunosc pentru ştiinţa ei de a "scrie" pe ouă modele încântătoare.
Îmbrăcată în costumul popular, specific obcinelor bucovinene, cu bundiţa înflorată şi cu marginea din blăniţă de jder, Buna ne întâmpină cu urarea: "Bini aţi vinit!". Am ajuns la ea, pentru că am aflat că este ultima meşteriţă care încondeiază ouă în Frumosu. "Aici în sat, de multă vreme, numai eu am mai încondeiat ouă", începe a ne împărtăşi din ştiinţa ei Buna. "M-a mai ajutat o fată, dar nu a vrut să înveţe, că e migălos. Eu aşa mi-am ţinut copiii în şcoală, cu ouă «scrise», dar acum nu mai pot, că am îmbătrânit şi-mi tremură mâna", ne spune Buna.
POVESTEA OUĂLOR "SCRISE"
"Încondeiez ouă de când eram mică, cred că aveam 6-7 anişori. Venea la surorile mele o prietenă de-a lor care avea un defect la picior. Ea m-a învăţat să le «scriu». Mă punea atunci, la început, să trag linii rotunde la capul şi la piciorul oului, dar ea le încondeia aşa simplu, că, deh!, aşa era pe atunci. Pe timpul lui Ceauşescu nu mai «scriam» ouă, poate, uneori pe furiş, să nu ştie nimeni, pentru că nu ne dădeau voie. Cred că ouă încondeiate de mine am trimis pe tot globul. Când aveam vreo 25-30 de ani veneau oameni din toată ţara şi făceau comenzi de ouă încondeiate ca în Bucovina. De fiecare dată când «scriam» ouă le vindeam pe toate, pentru că lucram numai la comandă. Făceam câte 2.000 de ouă pentru Paşte."
Ochelarii Bunei s-au aburit, semn că este undeva pierdută în noianul amintirilor. Aflăm că uneori nu avea timp să facă nici curăţenia tradiţională de Paşte, pentru că avea multe comenzi de onorat din toată ţara: de la Timişoara, Târgu-Mureş, Cluj sau din afara ţării. După Revoluţie, comenzile de ouă încond
