Fostul ofiţer timişorean s-a retras la pensie la o căsuţă din Nădlac. Acum îşi umple timpul cu realizări de machete în miniatură. Are peste 100 de piese inedite.
Gheorghe Suciu s-a născut la Reghin, însă a ajuns la Timişoara în 1984, repartizat cu serviciul. A lucrat în armată, la forţele terestre, până în 2001, când a împlinit vârsta legală să iasă în pensie. S-a retras la casa socrilor de la Nădlac, pentru a avea parte de linişte. „Am găsit aici linişte şi aer curat”, a afirmat Gheorghe Suciu.
Un timp a lucrat ca şi redactor şef-adjunct la „Pro Nădlac”, iar din 2005 s-a apucat de o pasiune veche, de care s-a ocupat în timpul copilăriei. Alături de soţia lui, Ana, a început să sculpteze în lemn, diverse obiecte miniaturale.
„Omul în viaţă este dator să zidească o casă, să sape o fântână şi să sădească un pom. Potrivit acestui moto care mi-a plăcut şi de la care am plecat, dorim să zidim în conştiinţa tuturor bucuria reîntâlnirii cu obiectele de artizanat tradiţionale româneşti, să vă săpăm în inimi dragostea faţă de lucrările româneşti de artizanat din lemn şi să vă sădim în suflet două nume de creatori de obiecte de artizanat”, a spus Gheorghe Suciu.
A confecţionat jucării
A început să realizeze lucrări de artizanat din lemn la cererea nepoţelului său care „s-a cam săturat de jucăriile din plastic sau metal” şi vrea ceva nou. „În copilărie îmi făceam singur jucăriile. Am crescut într-o familie nu foarte înstărită, nu aveam bani să îmi cumpăr jucării. Dacă vă spun că am început să lucrez cu un fierăstrău mic, un cuţit de bucătărie şi nişte hârtie abrazivă poate nu o să vă vină să credeţi. Dar aşa a fost. Am măsurat, am croit şi am tăiat materialul, am lipit cu aracet părţile componente. Am lucrat zi şi noapte deoarece după fiecare lipire de componente ale obiectului trebuia să aşteptăm să se usuce, abia pe urmă treceam la ur
